Yves Bonnefoy, ”Salamandra – La salamandre”

Surprinsă salamandra se oprește

Și mimează moartea.

Acesta este primul pas al conștiinței în piatră.

Cel mai pur mit.

Un incendiu imens traversat, care este spirit.

Salamandra era la jumătatea
Peretelui. În lumina ferestrelor noastre.
Privirea-i era doar piatră.
Dar îi vedeam inima bătându-i veșnic.

O, complicele meu, gândul meu, alegorie
A tot ce-i pur,

Cât iubesc pe cel ce se strânge în tăcerea-i
Singura forță a bucuriei.

Cât iubesc pe cel în armonie cu stelele
Prin inerta masă a întregului trup.
Cât iubesc pe cel ce-și așteaptă ceasul victoriei,
Și răsuflarea și-o ține și se ține la sol.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________________

La salamandre surprise s’immobilise

Et feint la mort.

Tel est le premier pas de la conscience dans les pierres.

Le mythe le plus pur.

Un grand leu traversé, qui est esprit.

La salamandre était à mi-hauteur
Du mur. dans la clarté de nos fenêtres.
Son regard n’était qu’une pierre.
Mais je voyais son cœur battre éternel.

O ma complice et ma pensée, allégorie
De tout ce qui est pur,

Que j’aime qui resserre ainsi dans son silence
La seule force de joie.

Que j’aime qui s’accorde aux astres par l’inerte
Masse de tout son corps.
Que j’aime qui attend l’heure de sa victoire,
Et qui retient son souffle et tient au sol.