Seamus Heaney, „La mure – Blackberry-picking”



Pe la sfârșitul lui august, după mult soare și ploaie
Cam într-o săptămână, murele se coceau.
La început numai una, un bulgăraș mov lucios,
Printre altele, roșii și verzi, și dure ca un nod.
Ai mâncat-o pe prima, iar carnea ei era dulce
Ca un vin gros: în ea era tot sângele verii.
Limba ni se înnegrea, ne venea pofta să le culegem.
Apoi se coceau și murele roșii. Iar foamea ne ducea
Cu cutii de conserve de lapte, de mazăre și de gem
Pe unde rugii ne zgâriau, și cizmele ni le ne spăla
Iarba udă, prin porumbișți și fânețe, prin rânduri de cartofi.
Am tot umblat și-am cules până tinichelele s-au umplut,
Iar fundul lor gol și zornăitor se acoperise cu
Unele verzi, deasupra arzând marile pete întunecate
Ca o farfurie cu ochi. Mâinile noastre erau zgâriate
De spini, palmele ni se lipeau ca ale lui Barbă Albastră.

Murele adunate le adăposteam într-un staul.
Însă până să umplem ieslea, precum o blană
De șobolan se întinsese o ciupercă de care nouă ni
Se făcea greată. Iar sucul mirosea. Odată culese
De pe tufiș murele fermentau, carnea lor dulce se-acrea.
Întotdeauna-mi venea să plâng. Nu era drept
Ca toate încântătoarele veri să miroasă a putregai.
În fiece an sperasem că ele au să rămână, chiar
Dacă – dintotdeauna știusem – că nu se vor păstra.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Late August, given heavy rain and sun
For a full week, the blackberries would ripen.
At first, just one, a glossy purple clot
Among others, red, green, hard as a knot.
You ate that first one and its flesh was sweet
Like thickened wine: summer’s blood was in it
Leaving stains upon the tongue and lust for
Picking. Then red ones inked up and that hunger
Sent us out with milk cans, pea tins, jam-pots
Where briars scratched and wet grass bleached our boots.
Round hayfields, cornfields and potato-drills
We trekked and picked until the cans were full,
Until the tinkling bottom had been covered
With green ones, and on top big dark blobs burned
Like a plate of eyes. Our hands were peppered
With thorn pricks, our palms sticky as Bluebeard’s.

We hoarded the fresh berries in the byre.
But when the bath was filled we found a fur,
A rat-grey fungus, glutting on our cache.
The juice was stinking too. Once off the bush
The fruit fermented, the sweet flesh would turn sour.
I always felt like crying. It wasn’t fair
That all the lovely canfuls smelt of rot.
Each year I hoped they’d keep, knew they would not.