John Donne, ”Nimeni nu este o insulă – No Man is an Island”

Nimeni în sine nu este o insulă întreagă; fiece om
e doar o parte de continent, o parte a primordialului;
dacă o piatră-i luată de valul mării – atunci și Europa
se împuținează, de parcă un promontoriu ar fi fost
în locul tău, de parcă într-un fel anume ar fi prietenul tău,
ori chiar asemenea celor ai tăi;
moartea oricărui om mă diminuează,
căci eu sunt parte a omenirii.
Și atunci, să nu voiești niciodată să știi pentru cine
bat clopotele; căci ele bat pentru tine.

-traducere de Catalina Francu-
______________________________
No man is an island entire of itself; every man
is a piece of the continent, a part of the main;
if a clod be washed away by the sea, Europe
is the less, as well as if a promontory were, as
well as any manner of thy friends or of thine
own were; any man’s death diminishes me,
because I am involved in mankind.
And therefore never send to know for whom
the bell tolls; it tolls for thee.

**
Olde English Version
No man is an Iland, intire of itselfe; every man
is a peece of the Continent, a part of the maine;
if a Clod bee washed away by the Sea, Europe
is the lesse, as well as if a Promontorie were, as
well as if a Manor of thy friends or of thine
owne were; any mans death diminishes me,
because I am involved in Mankinde;
And therefore never send to know for whom
the bell tolls; It tolls for thee.

**
Textul nu este de fapt o poezie, ci un extras celebru din ”Devotions Upon Emergent Occasions” al lui Donne. Scris în 1623, când Donne era sub amenințarea unei boli grave, Devotions examinează ce înseamnă să fii om și relația dintre umanitate și Dumnezeu. Fiecare dintre cele 23 de secțiuni ale acestei cărți conține o „Meditație”, o „Opinie” și o „Rugăciune”.

John Donne (1572-1631) este unul dintre cei mai importanți poeți ai perioadei elisabetane din literatura engleză. În multe privințe, ceea ce este acum cunoscut sub numele de poezie metafizică a început cu Donne și cu utilizarea inovatoare a imaginilor, și în special prin pasiunea lui pentru metaforele extinse și ideile elaborate care se bazează pe ceea ce erau, la acea vreme, noile teorii și descoperiri științifice.

Caracteristicile cheie ale poeziei metafizice includ: experiență mentală și emoțională complexă; metafore și comparații neobișnuite; ideea că universurile fizic și spiritual sunt conectate. Metafizica este ramura filosofiei care se ocupă, printre altele, de relația dintre minte și materie, sau dintre lumea fizică și conștiința umană. Putem observa toate aceste trăsături în poezia lui Donne.

John Donne este autorul ”Sonetelor Sfinte”