din Javier Lostalé, ”La rosa inclinada”

Scriu pentru că mă salvează, pentru că este singurul lucru care mi-a rămas, pentru că fixează un sunet, luminile, sfârșitul unui act de dragoste, scenariul câtorva ore de dorință. Scriu pentru a fi cu mine cei care nu vor mai fi niciodată alături de mine, pentru că ajung la mare de la masa unde-mi așez hârtia și zac liniștit în amintirea unui trup, și prelungesc vocile până îmi pierd noțiunea timpului ( zile și ani, strânși în clipa căreia ma încredințez neputincios). Scriu pentru că descoperind miezul unui cuvânt întâlnesc luminarea supremă a sărutului, pentru că îmi spun singurul meu adevăr: cel pe care mai târziu îl neg cu viața mea. Scriu pentru că există un strigăt lăuntric care mă purifică atunci când încep să așez semnele pe hârtie, pentru că dețin lucrurile în suflarea lor omenească și mă pot întoarce acolo unde am fost exilat. Scriu pentru a fi tânăr și pentru a hrăni speranța radicală, pentru a avea ceea ce nu am și pentru a asculta ceea ce nu mi-au spus niciodată. Scriu pentru că nu a existat niciodată o iluzie mai frumoasă.

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Escribo porque me salva, porque es lo único que me queda, porque fija un sonido, las luces, el final de un acto de amor, el escenario de unas horas de deseo. Escribo porque los que nunca se quedarán están conmigo, porque bajo al mar desde la mesa donde coloco el papel y me acuesto en silencio en la memoria de un cuerpo, y prolongo las voces hasta perder la noción del tiempo ( días y años, cierran en un instante que me deja desamparado). Escribo porque al destapar el seno de una palabra encuentro la última iluminación del beso, porque me hablo a mí mismo de mi única verdad: la que luego negaré con mi vida. Escribo porque hay un llanto íntimo que me purifica cuando empiezo a dibujar signos en el papel, porque poseo las cosas en su aliento humano y puedo volver adonde fui exiliado. Escribo para ser joven y alimentar la esperanza radical, para tener lo que no tengo y para escuchar lo que nunca me dijeron. Escribo porque nunca ha habido una ilusión más hermosa.

**
Javier Lostalé Alonso ( Madrid , 16 iulie 1942) este un poet spaniol aparținând generației anilor șaptezeci.