Fernando Pessoa, ”Urmează-ți destinul – Segue o teu destino”

Urmează-ți destinul,
Stropește-ți florile,
Iubește-ți rozele.
Restul e umbră
De pomi pe lună.

Realitatea
E totdeauna
Mai mult, mai puțin
Decât o vrem noi.
Numai noi totdeauna
Suntem
Egali cu noi.
Bine e
Să trăiești singur
Măreț și nobil e
Totdeauna
Să trăiești limpede.
Lasă-ți durerea-n altare
Ofrandă zeilor.
Și de departe privește-ți
Viața.
Nu-i pune nicicând întrebări.
Ea nu poate să-ți spună

Nimic. Răspunsul
E dincolo de zei.
Dar tu, în inima ta,
Cu seninătate
Imită Olimpul.
Zeii sunt zei
Fiindcă nu cugetă.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Segue o teu destino,

Rega as tuas plantas,

Ama as tuas rosas.

O resto é a sombra

De árvores alheias.

A realidade

Sempre é mais ou menos

Do que nós queremos.

Só nós somos sempre

Iguais a nós-próprios.

Suave é viver só.

Grande e nobre é sempre

Viver simplesmente.

Deixa a dor nas aras

Como ex-voto aos deuses.

Vê de longe a vida.

Nunca a interrogues.

Ela nada pode

Dizer-te. A resposta

Está além dos deuses.

Mas serenamente

Imita o Olimpo

No teu coração.

Os deuses são deuses

Porque não se pensam.