Eugenio Montale, ”Pentru o floare tăiată – Per un fiore reciso”

Stinsă la vârstă fragedă
s-ar putea spune oare că ai schimbat lumea?
Pentru mine e un fapt sigur pe care
nu-l pot împărtăși și altora. Nu suntem
siguri nicicând de noi înșine
deși avem ochi și mâini
spre a ne vedea, spre a ne-atinge.
O urmă invizibilă nu e, din cauza asta,
mult mai puțin însemnată? Ți-am spus-o într-o zi,
iar tu: e ceva ce nu mă privește.
Sunt pitulicea ce scoate un tril
și uneori îl repetă, dar nu se știe
dacă e ea ori o alta. Și n-ai putea-o face
nici tu care ai ureche.
_____________________________
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
Spenta in tenera età
può dirsi che hai reso diverso il mondo?
Questa è per me certezza che non posso
comunicare ad altri. Non si è mai certi
di noi stessi che pure abbiamo occhi
e mani per vederci, per toccarci.
Una traccia invisibile non è per questo
meno segnata? Te lo dissi un giorno
e tu: è un fatto che non mi riguarda.
Sono la capinera che dà un trillo
e a volte lo ripete ma non si sa
se è quella o un’altra. E non potresti farlo
neanche te che hai orecchio.