Arthur Rimbaud, ”Senzație – Sensation”

În albastre seri de vară, voi merge pe cărări,
Înfiorat de spice, pășind prin iarba moale,
Și visător am să simt la picioare răcoarea,
Și am să las ca vântul să-mi ude capul gol.

Nimic nu voi vorbi, nu voi gândi nimic:
În suflet o să-mi urce iubirea infinită,
Ca un țigan, departe, departe am să plec,
Și cum aș fi c-o femeie așa voi fi fericit.

– Traducere de Catalina Franco-
––––––––––––––––

Par les soirs bleus d’été, j’irai dans les sentiers,
Picoté par les blés, fouler l’herbe menue :
Rêveur, j’en sentirai la fraîcheur à mes pieds.
Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

Je ne parlerai pas, je ne penserai rien:
Mais l’amour infini me montera dans l’âme,
Et j’irai loin, bien loin, comme un bohémien,
Par la nature, heureux comme avec une femme.