Antonia Pozzi, ”Suavitate -Soavita”

Iar dacă umbli
prea mult timp singură
pe un drum minunat
s-ar putea
să ți se întâmple
ca dintr-o dată
să te trezești
la pământ întinsă,
scăldată în lacrimi,
căci există
o suavitate perfectă
ce te face să suferi cumplit
și să urli numele
tuturor lucrurilor
și ale celor pierduți.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

E a chi tocchi
di camminare a lungo da solo
per una strada cosi bella,
capita magari
di trovarsi ad un tratto disteso
per terra tutto
in un pianto,
perché ci sono
soavita cosi perfette
che fanno orribilmente soffrire
e gridare
il nome
di tutte le cose
e le persone perdute.