Frumoasă limbă ciudată: din poezii traduse!

Traducerile lui Giovanni Giudici, dintre care multe sunt din rusă și cehă, nu reflectă tendințele comune în rândul poeților-traducători italieni. Niciun poet italian din secolul al XX-lea nu și-a cimentat cariera poetică cu traduceri formative din aceste două literaturi. Mai mult, a tradus mai mulți poeți anglo-americani decât orice alt poet-traducător italian din generația sa. Chiar dacă Giudici nu ar fi scris niciodată un vers al său, ar fi cunoscut și astăzi pentru traducerile sale artistice din rusă, cehă și engleză. Criticul Giorgio Manacorda sugerează chiar că „din punct de vedere cultural cea mai importantă activitate a lui Giudici este cu siguranță aceea de traducător.” Traducerea lui ”Evhenii Oneghin” de către Giudici a îmbinat cu măiestrie o utilizare inovatoare a registrelor poetice cu un metru poetic ductil, împlinindu-și propria dorință de a crea un lung poem narativ. Alexandru Pușkin a devenit cetățean italian, ca să spunem așa, iar acum se află permanent pe orbita literaturii italiene. Traducerile lui Giudici din poezia ceha, reunite pentru prima dată în ”Omaggio a Praga”, au constituit prima antologie de versuri cehe moderne publicată în italiană, iar Giudici a contribuit, în plus, la introducerea mai multor poeți cehi în lectura publicului italian. Traducerile sale din Robert Frost au devenit canonice; ale sale au fost primele volume de traduceri în italiană ale Sylviei Plath, John Crowe Ransom și Hart Crane. În timp ce majoritatea poeților-traducători au compus în general un quaderno de traduceri, de la Montale la Sanguineti, Giudici a publicat trei quad-erni separate: ”La revedere, e interzis să plângi și alte versuri traduse ” (1955–1980) (”O valediction, forbidding mourning and other translated poems”), 12 noi poezii traduse), și ”Frumoasă limbă ciudată: din poezii traduse”.

Jacob Blakesley

-traducere de Catalina Franco–

_______________________________

Giovanni Giudici’s translations, many of which are from Russian and Czech, do not reflect common trends among Italian poet-translators. No twentieth-century Italian poet cemented his poetic career with for-mative translations from these two literatures. Moreover, he translated more Anglo-American poets than any other Italian poet-translator of his generation. Even if Giudici had never written a verse of his own, he would still be known today for his artistic translations from Russian, Czech, and English. The critic Giorgio Manacorda even suggests that “from a cultural point of view Giudici’s most important activity is cer-tainly that of a translator.” Giudici’s translation of Eugene Onegin masterfully wedded an inno-vative use of poetic registers to a ductile poetic metre, fulfilling his own desire of creating a long narrative poem. Alexander Pushkin be-came an Italian citizen, so to speak, and now is permanently in the orbit of Italian literature. Giudici’s translations of Czech poetry, first gathered together in his Omaggio a Praga (Homage to Prague), consti-tuted the first anthology of modern Czech verse published in Italian and Giudici was, moreover, instrumental in introducing several Czech poets to the Italian reading public. His translations of Robert Frost6have become canonical; his were the first volumes of Italian transla-tions of Sylvia Plath, John Crowe Ransom, and Hart Crane. Whereas most poet-translators generally composed one quaderno di traduzioni, from Montale10 to Sanguineti, Giudici published three separate quad-erni: Addio, proibito piangere e altri versi tradotti (1955–1980) (A valedic-tion, forbidding mourning and other translated poems),12A una casa non sua: nuovi versi tradotti (1955–1995) (To a house not his own: new translated poems),13 and Vaga lingua strana: dai versi tradotti (Beautiful strange language: from translated poems).

Jacob Blakesley