Spróbuj opiewać okaleczony świat”

Unul dintre cele mai cunoscute poeme ale lui Adam Zagajewski, (21 iunie 1945, Lwow, Ucraina – 21 martie 2021 Krakow, Polonia) – poet, romancier, traducător și eseist polonez. I s-a decernat Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură în anul 2004, Premiul Griffin pentru Poezie pentru întreaga operă poetică în 2016 și Premiul Prințesa Asturiei în anul 2017. Este considerat a fi unul dintre marii poeți contemporani polonezi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Adam Zagajewski, ”Încearcă să lauzi lumea schiloadă –

Spróbuj opiewać okaleczony świat”

Încearcă să lauzi lumea schiloadă.

Adu-ți aminte de lungile zile de vară

ca și de fragii sălbatici, de stropii de vin roz.

Și de urzicile care creșteau ca nebunele,

de gospodăriile părăsite ale exilaților.

Va trebui să lauzi lumea schiloadă.

Ai urmărit cu privirea corăbii și yachturi elegante;

unele aveau înainte o lungă înainte,

și doar uitarea sărată le aștepta pe altele.

I-ai văzut pe refugiații plecând înspre nicăieri.

i-ai auzit pe torționari cum cântă de bucurie.

Ar trebui să lauzi lumea schiloadă.

Adu-ți aminte de vremea când voi erați împreună

în camera albă și flutura perdeaua.

Întoarce-te-n gând la concertul izbucnise muzica.

La toamnele când adunai ghinde-n parcuri,

la frunzele ce se roteau pe rănile pământului.

Tu cântă lumea schiloadă

și pana cenușie pierdută în zbor de-o mierlă,

cântă lumina blândă ce rătăcește și piere

și se întoarce.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Spróbuj opiewać okaleczony świat.

Pamiętaj o długich dniach czerwca

i o poziomkach, kroplach wina rosé.

O pokrzywach, które metodycznie zarastały

opuszczone domostwa wygnanych.

Musisz opiewać okaleczony świat.

Patrzyłeś na eleganckie jachty i okręty;

jeden z nich miał przed sobą długą podróż,

na inny czekała tylko słona nicość.

Widziałeś uchodźców, którzy szli donikąd,

słyszałeś oprawców, którzy radośnie śpiewali.

Powinieneś opiewać okaleczony świat.

Pamiętaj o chwilach, kiedy byliście razem

w białym pokoju i firanka poruszyła się.

Wróć myślą do koncertu, kiedy wybuchła muzyka.

Jesienią zbierałeś żołędzie w parku

a liście wirowały nad bliznami ziemi.

Opiewaj okaleczony świat

i szare piórko, zgubione przez drozda,

i delikatne światło, które błądzi i znika

i powraca.