Cesare Pavese, ”Și tu ești deal – Anche tu sei collina”

Cesare Pavese, ”Și tu ești deal – Anche tu sei collina”

Și tu ești deal

și drum de piatră

și joc în trestii,

știi și tu via

ce tace-n noapte.

Tu nu spui cuvinte.

Și este pământul ce tace

și nu e pământul tău.

Și este tăcerea dintotdeauna

pe ierburi, pe dealuri, mereu.

Și sunt ape și sate.

Tu ești o tăcere închisă

ce nu renunță, ești gură

ești ochi întunecați. Și ești și via.

Ești un pământ care așteaptă

și care nu scoate nici un cuvânt.

Și treceau zile

sub ceruri arzătoare.

Tu te jucai cu norii.

Și este pământul rău

ce fruntea ta îl știe.

Și asta încă e via.

Vei regăsi și norii

și trestia, și – ca o umbră a lunii-

vocile.

Vei regăsi cuvinte –

și după viața scurtă

și după noaptea jocului,

și după

copilăria aprinsă. –

Și va fi blândă tăcerea.

Tu ești pământul și via.

Ești o tăcere aprinsă

va arde satul

cum seara focul.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Anche tu sei collina

e sentiero di sassi

e gioco nei canneti,

e conosci la vigna

che di notte tace.

Tu non dici parole.

C’e una terra che tace

e non e’ terra tua.

C’e un silenzio che dura

sulle piante e sui colli.

Ci son acque e campagne.

Sei un chiuso silenzio

che non cede, sei labbra

e occhi bui. Sei la vigna.

E’ una terra che attende

e non dice parola.

Sono passati giorni

sotto cieli ardenti.

Tu hai giocato alle nubi.

E’ una terra cattiva

la tua fronte lo sa.

Anche questo e la vigna.

Ritroverai le nubi

e il canneto, e le voci

come un’ombra di luna.

Ritroverai parole

oltre la vita breve

e notturna dei giochi,

oltre l’infanzia accesa.

Sara dolce tacere.

Sei la terra e la vigna.

Un acceso silenzio

brucera la campagna

come i falo la sera.

Ezra Pound, ”Casa splendoarei – The House Of Splendour”

Varianta 1

~~~~~~

Ezra Pound, ”Casa splendoarei – The House Of Splendour”

E-a lui Evanoe,

O casă nu de mâini omenești durată,

Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe

Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i;

Săli ciudate și ziduri – făurite-s toate din aur.

Și-am văzut-o pe Doamna mea la soare,

Păru-i era răsfirat, un snop de aripi,

Și roșu lumina soarele, în spatele-a toate.

Și am văzut-o acolo în casa ei,

Cu șase safire mari de-a lungul peretelui,

Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,

Toată rochia ei țesută era din aur palid.

Sunt acolo multe-încăperi și toate de aur,

Pe ziduri groase covoare, cu emailuri

Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-

În borduri de piatră vine lumina aurorală.

Aici vin din marea mea dragoste pentru ea,

Iată, adorarea mea

Mă înseninează, iar în ea sunt puteri

Care, înflăcărate de ardoarea din sufletul ei,

Dărâmă cei patru pereți ai nesfârșitelor vremi.

-traducere de Catalina Franco-

________________________

Tis Evanoe’s,

A house not made with hands,

But out somewhere beyond the worldly ways

Her gold is spread, above, around, inwoven;

Strange ways and walls are fashioned out of it.

And I have seen my Lady in the sun,

Her hair was spread about, a sheaf of wings,

And red the sunlight was, behind it all.

And I have seen her there within her house,

With six great sapphires hung along the wall,

Low, panel-shaped, a-level with her knees,

All her robe was woven of pale gold.

There are there many rooms and all of gold,

Of woven walls deep patterned, of email,

Of beaten work; and through the claret stone,

Set to some weaving, comes the aureate light.

Here am I come perforce my love of her,

Behold mine adoration

Maketh me clear, and there are powers in this

Which, played on by the virtues of her soul,

Break down the four-square walls of standing time.

Varianta 2

~~~~~~~~

Ezra Pound, ”Casa splendoarei – The House Of Splendour”

E-a lui Evanoe,

O casă nu de mâini omenești durată,

Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe,

Aur se țese deasupra, înăuntru, în juru-i;

Cu săli ciudate și ziduri, și făurite din aur.

Și acolo la soare-am văzut-o pe Doamna mea,

Părul ei lung era răsfirat ca un snop de aripi,

Și îndărătul a toate – lumina roșie-a soarelui

Și am văzut-o acolo în casa ei,

Cu șase mari safire de-a lungul peretelui,

Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,

Din aur palid era țesută rochia ei.

Acolo sunt multe încăperi, și toate-s de aur,

Iar pe pereți, din emailuri, groase covoare

Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-n

Borduri de piatră venea lumina aurorală.

Aici vin din marea-mi iubire de ea,

Aici, adorarea mea

Mă înseninează, și sunt puteri în ea

Ce înflăcărate de ardoarea din sufletul ei

Surpă și sfarmă zidul timpului stătător.

-traducere de Catalina Franco-

___________________________

Tis Evanoe’s,

A house not made with hands,

But out somewhere beyond the worldly ways

Her gold is spread, above, around, inwoven;

Strange ways and walls are fashioned out of it.

And I have seen my Lady in the sun,

Her hair was spread about, a sheaf of wings,

And red the sunlight was, behind it all.

And I have seen her there within her house,

With six great sapphires hung along the wall,

Low, panel-shaped, a-level with her knees,

All her robe was woven of pale gold.

There are there many rooms and all of gold,

Of woven walls deep patterned, of email,

Of beaten work; and through the claret stone,

Set to some weaving, comes the aureate light.

Here am I come perforce my love of her,

Behold mine adoration

Maketh me clear, and there are powers in this

Which, played on by the virtues of her soul,

Break down the four-square walls of standing time.

Pentru Evanoe : https://books.google.ro/books?id=B7r7gL_YGTUC&pg=PA68…

Adam Zagajewski, ”Încearcă să lauzi lumea schiloadă –

Spróbuj opiewać okaleczony świat”

Unul dintre cele mai cunoscute poeme ale lui Adam Zagajewski, (21 iunie 1945, Lwow, Ucraina – 21 martie 2021 Krakow, Polonia) – poet, romancier, traducător și eseist polonez. I s-a decernat Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură în anul 2004, Premiul Griffin pentru Poezie pentru întreaga operă poetică în 2016 și Premiul Prințesa Asturiei în anul 2017. Este considerat a fi unul dintre marii poeți contemporani polonezi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Adam Zagajewski, ”Încearcă să lauzi lumea schiloadă –

Spróbuj opiewać okaleczony świat”

Încearcă să lauzi lumea schiloadă.

Adu-ți aminte de lungile zile de vară

ca și de fragii sălbatici, de stropii de vin roz.

Și de urzicile care creșteau ca nebunele,

de gospodăriile părăsite ale exilaților.

Va trebui să lauzi lumea schiloadă.

Ai urmărit cu privirea corăbii și yachturi elegante;

unele aveau înainte o lungă înainte,

și doar uitarea sărată le aștepta pe altele.

I-ai văzut pe refugiații plecând înspre nicăieri.

i-ai auzit pe torționari cum cântă de bucurie.

Ar trebui să lauzi lumea schiloadă.

Adu-ți aminte de vremea când voi erați împreună

în camera albă și flutura perdeaua.

Întoarce-te-n gând la concertul izbucnise muzica.

La toamnele când adunai ghinde-n parcuri,

la frunzele ce se roteau pe rănile pământului.

Tu cântă lumea schiloadă

și pana cenușie pierdută în zbor de-o mierlă,

cântă lumina blândă ce rătăcește și piere

și se întoarce.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Spróbuj opiewać okaleczony świat.

Pamiętaj o długich dniach czerwca

i o poziomkach, kroplach wina rosé.

O pokrzywach, które metodycznie zarastały

opuszczone domostwa wygnanych.

Musisz opiewać okaleczony świat.

Patrzyłeś na eleganckie jachty i okręty;

jeden z nich miał przed sobą długą podróż,

na inny czekała tylko słona nicość.

Widziałeś uchodźców, którzy szli donikąd,

słyszałeś oprawców, którzy radośnie śpiewali.

Powinieneś opiewać okaleczony świat.

Pamiętaj o chwilach, kiedy byliście razem

w białym pokoju i firanka poruszyła się.

Wróć myślą do koncertu, kiedy wybuchła muzyka.

Jesienią zbierałeś żołędzie w parku

a liście wirowały nad bliznami ziemi.

Opiewaj okaleczony świat

i szare piórko, zgubione przez drozda,

i delikatne światło, które błądzi i znika

i powraca.