Yves Bonnefoy, ”Nume adevărat”-”Vrai Nom”

Pustiu voi numi castelul care erai,

Vocea ta – noapte, absență-al tău chip,

Iar când în pământul sterp vei intra

Neant voi numi fulgerul ce te-a luat.

Moarte e țara pe care-o iubeai. Eu

Pe căile-ți întunecate vin, vin însă veșnic.

Și îți distrug dorință, formă, memorie,

Si sunt vrăjmașul tău, acela fără de milă.

Te voi numi război și voi lua

Cu tine libertățile luptei și voi avea

În mâna mea, obscura ta față brăzdată,

În inima mea, țara iluminată de vifor.

Ca să apară, luminii adânci îi trebuie

In noapte un pământ pustiit și crăpat,

Doar dintr-un negru lemn flacăra se înalță.

Un țărm inert dincolo de orice cântec.

Pentru a trăi va trebui sa străbați prin moarte.

Prezenta cea mai pură e sângele vărsat .

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

Je nommerai désert ce château que tu fus,

Nuit cette voix, absence ton visage,

Et quand tu tomberas dans la terre stérile

Je nommerai néant l’éclair qui t’a porté.

Mourir est un pays que tu aimais. Je viens

Mais éternellement par tes sombres chemins.

Je détruis ton désir, ta forme, ta mémoire,

Je suis ton ennemi qui n’aura de pitié.

Je te nommerai guerre et je prendrai

Sur toi les libertés de la guerre et j’aurai

Dans mes mains ton visage obscur et traversé,

Dans mon coeur ce pays qu’illumine l’orage.

La lumière profonde a besoin pour paraître

D’une terre rouée et craquante de nuit.

C’est d’un bois ténébreux que la flamme s’exalte.

Un inerte rivage au delà de tout chant.

Il te faudra franchir la mort pour que tu vives.

La plus pure présence est un sang répandu.

_________________________________

din ”Douve, mișcare și nemișcare”- de ”Du mouvement et de l’immobilite de Douve”