Din Inedite

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fernando Pessoa, ”Nu știu câte suflete am – Não sei quantas almas tenho.”

Nu știu câte suflete am.

În fiece clipă mă schimb.

Întruna sunt speriat.

Nu m-am văzut și nu m-am găsit nicicând.

Fiind atât de mulți, am un singur suflet.

Cel care are suflet nu e senin.

Cel care vede este numai ce vede,

Cel care simte nu este ceea ce e,

Atent la ce sunt și atent la ce văd,

Eu devin ei și nu eu.

Fiece vis ori dorință

Vine din ce s-a născut, și nu e al meu.

Sunt propriul meu peisaj,

Mă uit la propria-mi trecere,

Divers, proteic și singur,

Nu știu să mă simt unde sunt.

Așa că, indiferent, neștiind, îmi citesc

Ca pe o carte, ființa,

Pe următoarele nu nu le întrevede,

Și nici pe cele uitate.

Fac note pe marginea celor citite

Cu ce gândeam că simt.

Citesc din nou și îmi spun:

„Dar oare fost-am eu?”

O știe Dumnezeu, căci el a scris-o.

-traducere de Catalina Franco-

____________________________

Não sei quantas almas tenho.

Cada momento mudei.

Continuamente me estranho.

Nunca me vi nem achei.

De tanto ser, só tenho alma.

Quem tem alma não tem calma.

Quem vê é só o que vê,

Quem sente não é quem é,

Atento ao que sou e vejo,

Torno-me eles e não eu.

Cada meu sonho ou desejo

É do que nasce e não meu.

Sou minha própria paisagem,

Assisto à minha passagem,

Diverso, móbil e só,

Não sei sentir-me onde estou.

Por isso, alheio, vou lendo

Como páginas, meu ser

O que segue não prevendo,

O que passou a esquecer.

Noto à margem do que li

O que julguei que senti.

Releio e digo: «Fui eu?»

Deus sabe, porque o escreveu.