David Herbert Lawrence, ” Sfârșitul – Sfârșitul ”

Dacă în inima mea te-aș fi putut așeza,

Dacă cu mine să te învălui puteam,

Ce bucuros mi-ar fost dat să fiu!

Dar acum hărțile amintirii

Iarăși își desfășoară

Calea călătoriei noastre de până acum,

aici, înainte de despărțire.

Și-mi spune, iubire, vai, că niciodată n-ai fost,

nicicând cea adevărată,

că nu am văzut niciodată vreuna

dintre

diferitele tale fețe!

Totuși, ele la mine vin și pleacă mai departe,

pe când în acele clipe eu sunt cu ochii în lacrimi.

Și, pe când pentru tine tremur, iubire, în seara asta,

deși fără nădejdea

de-a vindeca durerea ori de-a primi vreo răsplată

pentru o viață întreagă de dor și deznădejde,

eu știu că o parte din mine moare în astă noapte.

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

If I could have put you in my heart,

If but I could have wrapped you in myself,

How glad I should have been!

And now the chart

Of memory unrolls again to me

The course of our journey here, before we had to part.

And oh, that you had never, never been

Some of your selves, my love, that some

Of your several faces I had never seen!

And still they come before me, and they go,

And I cry aloud in the moments that intervene.

And oh, my love, as I rock for you to-night,

And have not any longer any hope

To heal the suffering, or make requite

For all your life of asking and despair,

I own that some of me is dead to-night.