Wallace Stevens, ”Înger împresurat de țărani – Angel Surrounded by Paysans”
Unul din consăteni:
Se află pe-aici
Vreun binevenit la ușa la care nu vine nimeni?
Îngerul:
Eu sunt îngerul realității,
Întrevăzut în ușă pentru o clipă.
N-am aripi de cenușă și nici de aur
Aureola nu mă încălzește,
Stelele nu mă urmează, nici nu m-așteaptă,
Ci, sunt o parte-a ființei mele și din a lor cunoaștere.
Eu sunt unul ca voi și ceea ce sunt și știu
E, pentru mine, ca și pentru voi, la fel.
Ci eu sunt îngerul necesar al pământului,
De vreme ce, văzându-mă, vezi iar pământul,
Liber de partea rigidă și îndărătnică a minții,
Iar cine m-ascultă, i-ascultă scâncetul tragic
Crescând lichid, în monotone încetineli lichide,
Parcă trezind silabe de apă; semnificații spuse
Prin repetări apropiate de sensuri. Oare nu sunt,
Eu însumi, decât jumătate dintr-un anume fel
Al unei figuri pe jumătate văzută ori, doar o clipă,
O făcătură a mintii, o apariție apărută
Într-un așa de ușor vestmânt, încât, doar
O întorsătură din umăr, și curând, prea curând,
Dispar ?
-traducere de Catalina Franco–
__________________________________
One of the countrymen:
There is
A welcome at the door to which no one comes?
The angel:
I am the angel of reality,
Seen for the moment standing in the door.
I have neither ashen wing nor wear of ore
And live without a tepid aureole,
Or stars that follow me, not to attend,
But, of my being and its knowing, part.
I am one of you and being one of you
Is being and knowing what I am and know.
Yet I am the necessary angel of earth,
Since, in my sight, you see the earth again,
Cleared of its stiff and stubborn, man-locked set,
And, in my hearing, you hear its tragic drone
Rise liquidly in liquid lingerings
Like watery words awash; like meanings said
By repetitions of half meanings. Am I not,
Myself, only half of a figure of a sort,
A figure half seen, or seen for a moment, a man
Of the mind, an apparition apparelled in
Apparels of such lightest look that a turn
Of my shoulder and quickly, too quickly, I am gone?