Jorge Luis Borges, ”Luna – La luna”

( Mariei Kodama)

E atâta singurătate în acel aur.

Luna nopților nu este luna

văzută de întâiul Adam. E luna plină

de lacrimi străvechi, a nesfârșitelor veacuri

de veghe umană. Privește-o. E oglinda ta.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

(A María Kodama)

Hay tanta soledad en ese oro.

La luna de las noches no es la luna

que vio el primer Adán. Los largos siglos

de la vigilia humana la han colmado

de antiguo llanto. Mírala. Es tu espejo.