Fernando Pessoa, ”Iubirea mi-e însoțitoare – L’amore è una compagnia – O amor é uma companhia”
V
Iubirea mi-e însoțitoare.
Nu mai știu să merg singur,
Fiindcă nu mai pot merge singur.
Un gând vizibil mă face să merg mai în grabă,
Să văd mai puțin, dar tot la fel îmi place să umblu și să văd tot.
Chiar și absența ei e un lucru care-i cu mine.
Și-mi place-așa mult că nu știu s-o doresc.
Dacă n-o văd, mi-o închipui, și sunt puternic ca pomii înalți.
Dar tremur de-o văd, nu știu ce e din ce simt în absența ei.
Mă lasă puterile.
Întreaga lume se uită la mine ca o floarea-soarelui cu chipul ei la mijloc.
-traducere de Catalina Franco-
_________________________
V
L’amore è una compagnia.
Non so più andare solo per le strade,
perché non posso più andar solo.
Un pensiero visibile mi fa camminare più svelto
e veder meno, e nello stesso tempo mi dà piacere di camminare e vedere tutto.
Anche la sua assenza è una cosa che sta con me.
E l’amo tanto che non so come desiderarla.
Se non la vedo, la immagino e sono forte come gli alberi alti.
Ma se la vedo tremo, non so che ne è di ciò che sento nella sua assenza.
In tutto me stesso ogni forza mi abbandona.
Tutta la realtà mi guarda come un girasole con il suo viso nel mezzo.
-traduzione di Pierluigi Raule-
_____________________________
V
O amor é uma companhia.
Já não sei andar só pelos caminhos,
Porque já não posso andar só.
Um pensamento visível faz-me andar mais de pressa
E ver menos, e ao mesmo tempo gostar bem de ir vendo tudo.
Mesmo a ausência dela é uma coisa que está comigo.
E eu gosto tanto dela que não sei como a desejar.
Se a não vejo, imagino-a e sou forte como as árvores altas.
Mas se a vejo tremo, não sei o que é feito do que sinto na ausência dela.
Todo eu sou qualquer força que me abandona.
Toda a realidade olha para mim como um girassol com a cara dela no meio.
___________
catalinafrancoblog 