Elizabeth Barrett Browning ,”Sonete portugheze – Portugiesische Sonette – Sonetti dal portoghese – Sonnets from the Portuguese ”

Când sufletele noastre, drepte, puternice,

Față în față, tăcut, tot mai strâns, se apropie,

Până ce-aripile lor întinse nu se mai pot opri

Și iau foc, – cât de amarnic de rău poate fi

Pe pământ, încât să nu putem să fim aici

Mai mult timp fericiți? Gândește! Îngerii,

În înălțimi, ne-ar putea sili și ar putea dori

Cântecul nostru perfect de aur să-l tulbure,

Într-o adâncă tăcere aruncându-l. Să stăm

Mai bine aici pe pământ, Iubite, unde ostilul,

Nepotrivitul fel de a fi al omului îndepărtează

Făpturile pure, și le desparte, să ne îngăduim

Un loc spre a sta și-a iubi, fie și pentru o zi,

De ceasul morții îngrădiți, și de întuneric.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Wenn schweigend, Angesicht in Angesicht,

sich unsrer Seelen ragende Gestalten

so nahe stehn, daß, nicht mehr zu verhalten,

ihr Feuerschein aus ihren Flügeln bricht:

was tut uns diese Erde dann noch Banges?

Und stiegst du lieber durch die Engel? Kaum;-

sie schütteten uns Sterne des Gesanges

in unsres Schweigens lieben tiefen Raum.

Nein, laß uns besser auf der Erde bleiben,

wo alles Trübe, was die andern treiben,

die Reinen einzeln zueinander hebt.

Da ist gerade Platz zum Stehn und Lieben

für einen Tag, von Dunkelheit umschwebt

und von der Todesstunde rund umschrieben.

-In der Übersetzung von Rainer Maria Rilke-

_____________________________________

Quando forti e diritte le nostre anime

si stringono in silenzio sempre più vicine,

finché le punte ricurve delle loro ali

aperte prendono fuoco, quale amaro

torto può farci la terra per impedirci

d’essere a lungo felici? Pensa! Mentre

saliamo in alto, gli angeli, incalzandoci,

sfere d’oro di canto perfetto vorrebbero

far cadere nel nostro profondo e caro

silenzio. Ma, amore, restiamo sulla terra

dove l’avverso, indegno umore degli umani

fugge gli spiriti puri, li isola e consente

un luogo dove stare, amare per un giorno,

con l’ombra e l’ora della morte intorno.

-Traduzione di Francesco Dalessandro-

_____________

When our two souls stand up erect and strong,

Face to face, silent, drawing nigh and nigher,

Until the lengthening wings break into fire

At either curvèd point,–what bitter wrong

Can the earth do to us, that we should not long

Be here contented? Think! In mounting higher,

The angels would press on us and aspire

To drop some golden orb of perfect song

Into our deep, dear silence. Let us stay

Rather on earth, Belovèd,–where the unfit

Contrarious moods of men recoil away

And isolate pure spirits, and permit

A place to stand and love in for a day,

With darkness and the death-hour rounding it.