Charles Baudelaire, ” Portretul – Le portrait”

Charles Baudelaire, ” Portretul – Le portrait”

Boala și moartea-n cenușă prefac

Văpaia, care pentru noi lumina.

Tandri și fericiți, ochii cei mari,

Gura unde inima mea se îneca,

Săruturi puternice ca un balsam,

Mângâieri mai calde ca soarele…

Suflete-al meu! Oare ce-a mai rămas?

Nimic! numai linii decolorate,

Care, ca mine, în solitudine pier,

Pe care timpul, bătrânul ingrat,

Cu aripa-i grea le șterge neîncetat…

Cumplit ucigaș al Vieții și al Artei,

Tu n-o să-mi smulgi din minte pe ea,

Pe ea, bucuria, gloria mea!

-traducere de Catalina Franco-

_________________________________

La Maladie et la Mort font des cendres

De tout le feu qui pour nous flamboya.

De ces grands yeux si fervents et si tendres,

De cette bouche où mon coeur se noya,

De ces baisers puissants comme un dictame,

De ces transports plus vifs que des rayons,

Que reste-t-il ? C’est affreux, ô mon âme !

Rien qu’un dessin fort pâle, aux trois crayons,

Qui, comme moi, meurt dans la solitude,

Et que le Temps, injurieux vieillard,

Chaque jour frotte avec son aile rude…

Noir assassin de la Vie et de l’Art,

Tu ne tueras jamais dans ma mémoire

Celle qui fut mon plaisir et ma gloire !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s