Ada Negri , ”Cer de iunie – Cielo di Giugno”

Cer de iunie, senină tinerețe

a anului; bucurie de rândunele

ce izbucnește-n rotiri nebune

în aer. Umbre, umbre de-aripe

văd fulgerând pe albul fierbinte

al zidului: umbre ca trăsnetul, negre,

mai vii decât adevăratele.

Sosite de nicăieri, cu nimic scriind

cuvintele unei pierdute

limbi; și le șterg iute

și zboară din rază în rază.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Cielo di giugno, azzurra giovinezza

dell’anno; ed allegrezza

di rondini sfreccianti in folli giri

nell’aria. Ombre, ombre d’ali

vedo guizzar sul bianco arroventato

del muro in fronte: ombre a saetta, nere,

vive al mio sguardo più dell’ali vere.

Traggon dal nulla, scrivendo con nulla

parole d’un linguaggio

perduto; e le cancellano

ratte, fuggendo via fra raggio e raggio.