Emily Dickinson, ”Este ceva mai tăcut ca somnul – There’s something quieter than sleep”

Nu înțeleg!!!

~~~~~~~~

Emily Dickinson, ”Este ceva mai tăcut ca somnul – There’s something quieter than sleep”

Este ceva mai tăcut ca somnul

În camera asta lăuntrică!

Are o crenguță pe inimă

Și numele n-o să și-l spună.

Unii l-ating, alții îl sărută,

Unii au mâna inertă de teamă.

Atracția lui e pură.

Nu-l înțeleg!

Dacă aș fi ei, eu n-aș plânge:

E-așa grobian să suspini!

Poți speria taciturna zână,

S-o întorci în pădure iar!

Pe când vecinii cu suflet simplu

Vorbesc de „morții timpurii”,

Noi – predispușii la perifraze,

Vedem că graurii au pierit!

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

There’s something quieter than sleep

Within this inner room!

It wears a sprig upon it’s breast –

And will not tell it’s name.

Some touch it, and some kiss it –

Some chafe it’s idle hand –

It has a simple gravity

I do not understand!

I would not weep if I were they –

How rude in one to sob!

Might scare the quiet fairy

Back to her native wood!

While simple-hearted neighbors

Chat of the «Early dead» –

We – prone to periphrasis,

Remark that Birds have fled!

**

O moarte timpurie, chiar dacă greu de înțeles, se transformă în ceva mai liniștit decât un somn, într-un basm cu zâna pădurii care se întoarce în locul de unde a venit, departe, spre țărmuri mai primitoare.

O viziune calmă și resemnată asupra morții, de n-ar fi, ca o răzvrătire, acel „nu înțeleg!”