Ruy Belo, ”Câteva presupuneri despre copiii – Algumas Proposições com Crianças”

Copilul este total adâncit în copilărie

copilul nu știe ce să facă cu copilăria

copilul e totuna cu copilăria

copilul se lasă invadat de copilărie ca somnul

îi scapă capul și călătorește în copilărie

copilul intră-n copilărie ca-n mare

copilăria e elementul copilului asa cum apa

e elementul peștilor

copilul nu știe că aparține pământului

înțelepciunea copilului e de-a nu ști că moare

copilul moare la vârste fragede

De ești copil spune-mi culoarea patriei tale

Îți spun: a mea a fost culoarea rățuștei

și era ca o cretă

Pe acel timp totul s-a întâmplat pentru prima oară

Încă-i mai simt mireasma și astăzi

Doamne, fie ca viața mea să îngăduie copilăria

deși niciodată n-am să mai știu cum își spune ea sieși.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

A criança está completamente imersa na infância

a criança não sabe que há-de fazer da infância

a criança coincide com a infância

a criança deixa-se invadir pela infância como pelo sono

deixa cair a cabeça e voga na infância

a criança mergulha na infância como no mar

a infância é o elemento da criança como a água

é o elemento próprio do peixe

a criança não sabe que pertence à terra

a sabedoria da criança é não saber que morre

a criança morre na adolescência

Se foste criança diz-me a cor do teu país

Eu te digo que o meu era da cor do bibe

e tinha o tamanho de um pau de giz

Naquele tempo tudo acontecia pela primeira vez

Ainda hoje trago os cheiros no nariz

Senhor que a minha vida seja permitir a infância

embora nunca mais eu saiba como ela se diz