Osip Mandelstam, ”Ia bucurie din palmele mele … – Возьми на радость из моих ладоней…”
Ia bucurie din palmele mele,
Un strop de soare, un strop de miere,
Cum ar dori albinele Persefonei.
Nu navighează nava neancorată,
Nu se aude umbra în blană înfășată.
Nici nu e învinsă frica în lume.
Mereu ne rămân doar acele săruturi,
Gingașe, moi, ca niște albine, albinele
Noastre, ce mor părăsindu-și stupul.
Albinele fremătânde în nopți de decembre:
Patria lor e pădurea deasă de pe Taygetos,
Hrană le este vremea, iedera, menta.
Tu, așadar, ia-mi darul sălbatic al bucuriei –
Neîndemânatic colier din pieritele albine
Care cu truda lor reîntorc către soare miere.
-traducere de Catalina Franco-
_________________________________
Возьми на радость из моих ладоней
Немного солнца и немного меда,
Как нам велели пчелы Персефоны.
Не отвязать неприкрепленной лодки,
Не услыхать в меха обутой тени,
Не превозмочь в дремучей жизни страха.
Нам остаются только поцелуи,
Мохнатые, как маленькие пчелы,
Что умирают, вылетев из улья.
Они шуршат в прозрачных дебрях ночи,
Их родина — дремучий лес Тайгета,
Их пища — время, медуница, мята.
Возьми ж на радость дикий мой подарок —
Невзрачное сухое ожерелье
Из мертвых пчел, мед превративших в солнце.