Gottfried Benn, ”Dacă ceva e ușor – Wenn etwas leicht”

Dacă ceva e ușor și fremătător în jur

cum e splendoarea glicinei pe acest zid,

atunci e ceasul acelei dureri

că nu ești bogat și fără sfârșit.

Că nu ești ca frunza ori ca lumina:

venind în raze, și prefăcându-se,

lucrând cu alcătuiri aidoma,

și datorate doar freneziei –

mătasea aceea, unica, unde

atât de fluid, atât de întreg

își află odihna lucrurile –

atunci trage linia, oprește ora

și-n acea jale nu fă nimic.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Wenn etwas leicht und rauschend um dich ist

wie die Glycinienpracht an dieser Mauer,

dann ist die Stunde jener Trauer,

daß du nicht reich und unerschöpflich bist.

Nicht wie die Blätter oder wie das Licht:

in Strahlen kommend, sich verwandelnd,

an ähnlichen Gebilden handelnd,

die alle nur der eine Rausch verflicht,

der eine Samt, auf dem die Dinge ruh’n

so strömend und so unzerspalten,

die Grenze zieh’n, die Stunde halten

und nichts in jener Trauer tun.