Alexandru Răduț, ”O altă zi …”

O altă zi …

O altă zi începe tremurând,

Cu soarele ce pipăie-ncet doar norii,

Ce curg, pe cerul roșu, rând pe rând,
Sub focul gloanțelor și al terorii.
Păsările au amuțit demult,

În jur, stafii de case ce au fost odată,

Și urme de șrapnel dintr-un obuz de tun

Lăsate proaspete pe-o poartă…

Liniștea care a fost cândva,

Pe aceste străzi cu tei în floare,

Ce mă privește, acum, stând în picioare.

Sunt în genunchi, cu fruntea de pământ,

Vrând să îi simt și mai adânc durerea,

Iar ea mă strânge-n brațe și-ntr-un gând

Ne adăpostim de iadul negru și încins ca fierea.

Sub prima raza ce-a scăpat din fum –

Întins, acum, ca o perdea de ceață –

Îi văd tăcuții ochi ca de tăciun

Cum mă privesc deschiși sorbind din viață.

Trăim, din nou, în acest spațiu ireal –

După un tir aproape nevăzut de mortiere –

Când fiecare pas ne poate fi fatal,

Când clipele-s acoperite de sirene…

Și același soare se-ncăpățânează să răsară,

Ca și în inimile noastre fără timp

Ce simt victoria finală!

Somewhere in Ucraine / May 2022 / Int’l Red Cross

catalinafrancoblog