Pablo Neruda, ”Inima mea era o aripă vie și tulbure – Era mi corazon un ala viva y turbia..”

Inima mea era o aripă vie și tulbure.

O temătoare aripă de doruri.

Peste câmpiile verzi era primăvară.

Înaltul – albastru, pământul – smarald.

Ea – care mă iubea – muri-n primăvară,

Încă-i văd ochii de porumbel nedormit.

Ea – care mă iubea – închise ochii în seară.

Seară albastră. Seară de aripă, de zboruri,

Ea, – care mă iubea – muri-n primăvară.

Cu ea la ceruri primăvara se înălța.

-traducere de Catalina Franco-

___________________________________

Era mi corazón un ala viva y turbia

y pavorosa ala de anhelo.

Era la primavera sobre los campos verdes.

Azul era la altura y era esmeralda el suelo.

Ella -la que me amaba- se murió en primavera.

Recuerdo aún sus ojos de paloma en desvelo.

Ella -la que me amaba- cerró los ojos. Tarde.

Tarde de campo azul. Tarde de alas y vuelos.

Ella -la que me amaba- se murió en primavera.

Y se llevó la primavera al cielo.

Sylvia Plath, ”Trăiește-o”

Trăiește -o

ca dar și dezamăgire

ca recompensă și ca martiriu

ca posesie și extaz

trăiește-o

ca iluzie și sărbătoare

ca osândire și chin

ca boală și rugăciune

pur și simplu trăiește-o

de nu ar fi chiar ea

să-ți fure viața.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Live it

as a gift and disillusionment

as a reward and martyrdom

possession and ecstasy

live it

as an illusion and holiday

as condemnation and torment

sickness and prayer

simply live it

except that it’s her

to steal your life.

Jules Supervielle, ”Păsărilor – Aux oiseaux”

Paroare, cioare, calandri, tangare,

Voi, flăcări vii, păsări desprinse din soare,

Împrăștiați, împrăștiați, împrăștiați somnul

Nemilos ce stă a-mi prinde pupilele mentale!

Cintezelor, sunteți chiar voi, sunteți voi acele

Ce vreți să veniți să-mi mișcați cu penele-n zbor

Torpoarea aceea ce vrea a se crede obișnuită,

Cea care renunță la zi nemaiștiindu-i gustul?

Liber, voiesc să trec în sfârșit dincolo de ora slabă,

Cerul să-l văd delirând ca sub o revărsare

De rândunele ce strigă după o mie de alte zări,

Voi a trăi, în sfârșit liniștit, dulceața mea cerebrală.

Iar la nevoie, spre a înfrânge durerile împietrite,

Eu am să chem de la pragul unor păduri secrete

Un zbor tăiat de papagali verzi și roșii

Care îmi vor face sufletul să se însenineze.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Paroares, rolliers, calandres, ramphocèles,

Vives flammes, oiseaux arrachés au soleil,

Dispersez, dispersez, dispersez le cruel

Sommeil qui va saisir mes mentales prunelles!

Fringilles, est-ce vous, euphones, est-ce vous,

Qui viendrez émouvoir de rémiges lumières

Cette torpeur qui veut se croire coutumière

Et qui renonce au jour n’en sachant plus le goût ?

Libre, je veux enfin dépasser l’heure étale,

Voir le ciel délirer sous une effusion

D’hirondelles criant mille autres horizons,

Vivre, enfin rassuré, ma douceur cérébrale.

S’il le faut, pour briser des tristesses durcies,

Je hélerai, du seuil des secrètes forêts,

Un vol haché de verts et rouges perroquets

Qui feront éclater mon âme en éclaircies.

Rainer Maria Rilke,”Viata mea nu e – Mein Leben ist”

Viața mea nu e ora aceea abruptă

în care mă vezi atât de zorit.

În zarea mea sunt un arbor, eu sunt

Doar una din multele mele guri, aceea

Care cel mai devreme se închide.

Sunt clipa de calm dintre două tonuri

rău acordate – fiindcă acolo

vreare-ar să crească sunetul morții –

Dar se împacă-n întunecatul răstimp,

tremurând amândouă.

Iar cântul rămâne încântare.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

Mein Leben ist nicht diese steile Stunde,

darin du mich so eilen siehst.

Ich bin ein Baum vor meinem Hintergrunde,

ich bin nur einer meiner vielen Munde

und jener, welcher sich am frühsten schließt.

Ich bin die Ruhe zwischen zweien Tönen,

die sich nur schlecht aneinander gewöhnen:

denn der Ton Tod will sich erhöhn –

Aber im dunklen Intervall versöhnen

sich beide zitternd.

Und das Lied bleibt schön.

Rose Ausländer, „Coșmar”

Sunt o albină

Zi după zi, trebuie să jefuiesc florile,

să produc miere, s-o slujesc pe regina noastră.

O muncă grea, ca să rămână castelul nostru intact.

Îmi place mult ce fac.

Azi noapte am avut un coșmar:

Visasem că sunt om!

-traducere de Catalina Franco-

Luis Rogelio Nogueras, ”Apărarea metaforei – Defensa de la metáfora”

Reversul morții (nu viața)

cel strigând după apă (nu însetatul)

suportul de vieții (nu hrana)

urma pumnalului (dar niciodată rana)

Fata nedezbrăcată (nu îmbrăcată)

pridvorul sărutului (nu răsuflarea)

cel care vine după aceea (niciodată cel lent)

după adio (și nu plecarea)

Lipsa memoriei (și nu uitarea)

ce s-ar putea întâmpla (niciodată norocul)

umbra tăcerii (dar nicicând zgomotul)

Unde tocmai sfârșește ce e mai slab (nu ce e mai puternic)

cel visând că visează (nu cel care doarme)

reversul vieții (nu moartea)

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

El revés de la muerte (no la vida)

el que clama por agua (no el sediento)

el sustento vital (no el alimento)

la huella del puñal (nunca la herida)

Muchacha antidesnuda (no vestida)

el pórtico del beso (no el aliento)

el que llega después (jamás el lento)

la vuelta del adiós (no la partida)

La ausencia del recuerdo (no el olvido)

lo que puede ocurrir (jamás la suerte)

la sombra del silencio (nunca el ruido)

Donde acaba el más débil (no el más fuerte)

el que sueña que sueña (no el dormido)

el revés de la vida (no la muerte)

Georg Trakl, ”Soarele – Die Sonne”

În fiecare zi soarele galben vine de peste deal.

Frumoasă-i pădurea, fiara întunecată

Și omul; vânător ori cioban.

Un pește roșietic saltă în iazul verde.

Sub cerul rotund

Pescarul își poartă lin barca albastră.

Încet-încet se coc strugurii și secara.

Când, împăcată, ziua se-apropie de sfârșit

Binele, ca și răul, e pregătit.

Când noaptea se lasă,

încet ridică rătăcitorul greaua-i pleoapă;

Soarele sparge valea întunecată.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Täglich kommt die gelbe Sonne über den Hügel.

Schön ist der Wald, das dunkle Tier,

Der Mensch; Jäger oder Hirt.

Rötlich steigt im grünen Weiher der Fisch.

Unter dem runden Himmel

Fährt der Fischer leise im blauen Kahn.

Langsam reift die Traube, das Korn.

Wenn sich stille der Tag neigt,

Ist ein Gutes und Böses bereitet.

Wenn es Nacht wird,

Hebt der Wanderer leise die schweren Lider;

Sonne aus finsterer Schlucht brich.

Emily Dickinson, ”De ani buni plecată de acasă – I Years had been from Home”

I Years had been from Home”

De Ani buni plecată de Acasă,

Acum înaintea Ușii,

Nu îndrăzneam să intru,

Ca nu cumva vreo Față,

Nemaivăzută vreodată,

Ațintindu-mă cu privirea

Să mă întrebe cu ce problemă.

„Problema-i chiar viața pe care am lăsat-o!

A mai rămas ceva?”

M-am sprijinit pe Spaimă.

Am zăbovit cu Înainte,

Rostogolindu-se ca un Ocean

Ce mi s-ar sparge-n ureche.

Am râs prăbușita într-unRâs

Că mi-ar fi groază de-o Ușă, c-aș fi

Cuprinsă de Consternare, eu care

Nicicând mai-nainte nu tresărisem.

Cu grijă mi-am sprijinit de zăvor

Mâinile tremurânde. M-am dat în spate

Ca nu cumva să sară îngrozitoarea Ușă

Trântindu-mă la podea.

Mi-am mișcat apoi Degetele

Cu precauții de Sticlă,

Și m-am ținut de urechi, și ca un Hoț

Fugii gâfâind din Casă.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

De Ani buni plecată de Acasă,

Acum înaintea Ușii,

Nu îndrăzneam să intru,

Ca nu cumva vreo Față,

Nemaivăzută vreodată,

Ațintindu-mă cu privirea

Să mă întrebe cu ce problemă.

„Problema-i chiar viața pe care am lăsat-o!

A mai rămas ceva?”

M-am sprijinit pe Spaimă.

Am zăbovit cu Înainte,

Rostogolindu-se ca un Ocean

Ce mi s-ar sparge-n ureche.

Am râs prăbușită într-un Râs

Că mi-ar fi groază de-o Ușă, și-aș fi

Cuprinsă de Consternare, eu care

Vreodată înainte nu tresărisem.

Cu grijă mi-am sprijinit de zăvor

Mâinile tremurânde. M-am dat în spate

Ca nu cumva să sară îngrozitoarea Ușă

Trântindu-mă la podea.

Mi-am mișcat apoi Degetele

Cu precauții de Sticlă,

Și m-am ținut de urechi și, gâfâind,

Ca un Hoț am fugit din Casă.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

I Years had been from Home

And now before the Door

I dared not enter, lest a Face

I never saw before

Stare stolid into mine

And ask my Business there –

“My Business but a Life I left

Was such remaining there?”

I leaned opon the Awe –

I lingered with Before –

The Second like an Ocean rolled

And broke against my ear –

I laughed a crumbling Laugh

That I could fear a Door

Who Consternation compassed

And never winced before.

I fitted to the Latch

My Hand, with trembling care

Left back the awful Door should spring

And leave me in the Floor –

Then moved my Fingers off

As cautiously as Glass

And held my ears, and like a Thief

Fled gasping from the House –

Explore I years had been from Home

**
Ii va fi fost groază lui Emily să se întoarcă în casa lăsată cu ceva ani în urmă, poate cu Trecutul, dar de groază a fost și cu traducerea!

De nu mă credeți, încercați!

Tabloul se cheamă chiar ”Femeie deschizând ușa”!!