Marilina Rébora, “Nu-i vorbi despre moarte – No le hables de la muerte”

Nu-i vorbi despre moarte, ci despre flori vorbește-i,

Despre zorii de aur, despre amurguri in flăcări,

Despre oceanul de-azur, și despre curcubeie,

Despre râuri de argint, despre stelele veșnice.

Spune-i iubitului despre iubirea ferice,

Despre râsul copiilor mereu jucându-se

Despre cântul poetului și-al trubadurilor,

De cel cu credință rugându-se, de ascultarea rugii.

Este făptura iubirii: insuflă-i încredere,

Fiindcă trebuie să o salvezi de melancolie,

Să salvezi pentru ea, nevătămată, speranța,

Suferința să ocolească nenorocirea și spaima.

Sprijină-l, ca mereu bucurie să aibă în suflet,

Du-i către cer privirea, iar spiritul către vânt.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

No le hables de la muerte, háblale de las flores,

De la aurora dorada y el ocaso de fuego,

Del azul del océano y el arco de colores,

De los ríos de plata y el astro sin sosiego.

Cuéntale del amante los dichosos amores,

Del reír de los ninos eternamente en juego,

Del canto del poeta y de los trovadores,

Del que con fe suplica y hace escuchar su ruego.

Es criatura de amor: infúndele confianza,

Que es menester salvarla de la melancolía,

Guardarle para sí, indemne, la esperanza,

Sin que sepa de angustias, dolor ni sufrimiento.

Sostenla, porque en su alma haya siempre alegría,

Al cielo la mirada, el espíritu al viento.