Un poem închinat lui Emily o surprinde in câteva trăsături esențiale!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Linda Pastan, ”Emily Dickinson”

Noi o gândim ascunsă în rochia ei albă
printre fețe de masă împăturite și printre
săcultețele din dulapuri aerisite, ori doar ferite
vederii, expediind jeleuri, ori note fără adresă
la toți vecinii ei uluiți și surprinși din Amherst.
Excentrică cum este vremea-n New England
cu vântul tenace al minții înțepător ori tandru,
zburând în aer vreo doi iubiți pe jumate imaginați.
Și – totuși – legenda n-o să explice înțelepciunea
pură a viziunii sale, nici neastâmpărul buclucaș
al limbajului, nici cumpătarea durerii.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

We think of hidden in a white dress
among the folded linens and sachets
of well-kept cupboards, or just out of sight
sending jellies and notes with no address
to all the wondering Amherst neighbors.
Eccentric as New England weather
the stiff wind of her mind, stinging or gentle,
blew two half imagined lovers off.
Yet legend won’t explain the sheer sanity
of vision, the serious mischief
of language, the economy of pain.