Giuseppe Ungaretti, „Iunie- Giugno”

Când

va muri

noaptea asta

și ca un altul

voi putea-o privi

și voi adormi

în freamăt

de valuri

ce vor sfârși

să se scalde

la brâul salcâmilor

de lângă casa mea

Când mă voi trezi

în trupul tău

unduitor

ca trilul privighetorii

Pierdut

ca auria

lumină

a grâului copt

În limpezimea

apei

aurul sidefiu

al pielii tale

se va înroura

Eliberată

de bronzul

vibrândelor

plăci

de aer fi-vei

ca o panteră

În plutitoare

petale

de umbră

te vei desfoi

Tăcând în

pulberea aceea

tu vei striga

mă vei sufoca

Apoi

vei închide pleoapele

Și vom vedea

înclinându-se

Iubirea noastră

Apoi voi zări

înseninat

în zarea de bitum

din irișii tai

murindu-mi pupilele

Acum

seninul s-a închis

cum

iasomia

în clipa asta

în patria mea din Africa

Mi-a fugit somnul

Mă clatin

ca un licurici

în cântecul străzii

Noaptea aceea

cumva pieri-va?

-traducere de Catalina Franco-

____________________

Quando

mi morirà

questa notte

e come un altro

potrò guardarla

e mi addormenterò

al fruscio

delle onde

che finiscono

di avvoltolarsi

alla cinta di gaggie

della mia casa

Quando mi risveglierò

nel tuo corpo

che si modula

come la voce dell’usignolo

Si estenua

come il colore

rilucente

del grano maturo

Nella trasparenza

dell’acqua

l’oro velino

della tua pelle

si brinerà di moro

Librata

dalle lastre

squillanti

dell’aria sarai

come una

pantera

Ai tagli

mobili

dell’ombra

ti sfoglierai

Ruggendo

muta in

quella polvere

mi soffocherai

Poi

socchiuderai le palpebre

Vedremo il nostro amore reclinarsi

come serà

Poi vedrò

rasserenato

nell’orizzonte di bitume

delle tue iridi morirmi

le pupille

Ora

il sereno è chiuso

come

a quest’ora

nel mio paese d’Affrica

i gelsumini

Ho perso il sonno

Oscillo

al canto d’una strada

come una lucciola

Mi morirà

questa notte?