Giorgio Caproni, „Versuri controversate – Versi controversi”
Iarbă ferice.
Mare
mereu cu noroc.
Lumină.
focuri vii de lumină
în ochii imenși ai pădurilor
și ai pescărușilor …
La un pas …
La un pas de unde? …
Undele acela
Unde-i? …
Este
între pleoapă și munte,
în toată iarba ferice
a niciunui loc …
În toată
marea inexistentă
atât de prezentă …
Bucură-te …
Bucură-te, și n-o căuta
de nu voiești
a o pierde …
Acolo,
între pleoapă și munte.
Ca iarba …
Acolo, în chiar fața
ta, chiar de n-o poți ajunge…
Respinge-o, de vrei s-o găsești …
Făurește-o …
Nu-i spune numele …
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Erba felice.
Mare
sempre di fortuna.
Luce.
Vivi spari di luce
negli occhi ingombri di boschi
e di gabbiani…
A un passo…
A un passo da dove?…
Il dove
non esiste?…
Esiste
– fra la palpebra e il monte –
tutta quest’erba felice
di nessun luogo…
Tutto
questo inesistente mare
così presente…
Godilo…
Godilo e non lo cercare
se non vuoi perderlo…
Là,
fra la palpebra e il monte.
Come l’erba…
Là in fronte
a te, anche se non lo puoi arrivare…
Negalo, se lo vuoi trovare…
Inventalo…
Non lo nominare…
catalinafrancoblog 