Iar cu acest poem îmi iau avânt spre un al treilea volum de traduceri din Emily, care va avea coperta aleasă de mine… Nădăjduiesc, dar cine mai știe…
Un poem închinat lui Emily o surprinde in câteva trăsături esențiale!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Linda Pastan, ”Emily Dickinson”
Noi o gândim ascunsă în rochia ei albă
printre fețe de masă împăturite și printre
săcultețele din dulapuri aerisite, ori doar ferite
vederii, expediind jeleuri, ori note fără adresă
la toți vecinii ei uluiți și surprinși din Amherst.
Excentrică cum este vremea-n New England
cu vântul tenace al minții înțepător ori tandru,
zburând în aer vreo doi iubiți pe jumate imaginați.
Și – totuși – legenda n-o să explice înțelepciunea
pură a viziunii sale, nici neastâmpărul buclucaș
al limbajului, nici cumpătarea durerii.
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
We think of hidden in a white dress
among the folded linens and sachets
of well-kept cupboards, or just out of sight
sending jellies and notes with no address
to all the wondering Amherst neighbors.
Eccentric as New England weather
the stiff wind of her mind, stinging or gentle,
blew two half imagined lovers off.
Yet legend won’t explain the sheer sanity
of vision, the serious mischief
of language, the economy of pain.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Emily Dickinson, ”Conștiința are știință – This Consciousness that is aware”
Conștiința are știință
Și de vecini și de soare ..
Va fi conștientă de moarte
Dar asta numai dacă
Străbate acel interval
Al experienței, ce Omului
se deschide drept cel mai adânc
Experiment. Asta-i ajunge
Ca să-și descopere sieși
Față în față cu sine
Proprietățile,
Și că nimeni altul
Nu o să fie-n măsură
Să i le descopere.
În aventura asta
Sufletul e osândit
A fi
Păzit doar de un singur câine,
De propria-i identitate.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
This Consciousness that is aware
Of Neighbors and the Sun
Will be the one aware of Death
And that itself alone
Is traversing the interval
Experience between
And most profound experiment
Appointed unto Men —
How adequate unto itself
Its properties shall be
Itself unto itself and none
Shall make discovery —
Adventure most unto itself
The Soul condemned to be —
Attended by a single Hound
Its own identity.
Emily Dickinson, ”Tot ceea ce știu – The Only News I know”
Tot ceea ce știu
E un mesaj – în fiece zi –
De la nemurire.
Tot ceea ce văd
E azi și mâine,
Ori – poate – veșnicia.
Iar singurul întâlnit
E Domnul. Singura cale e
Existența. Iar dacă
Străbătând-o
Fi-vor și fi alte știri,
Ori vederi admirabile,
Am să v-o zic!
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
The Only News I know
Is Bulletins all Day
From Immortality.
The Only Shows I see –
Tomorrow and Today –
Perchance Eternity –
The Only One I meet
Is God – The Only Street –
Existence – This traversed
If Other News there be –
Or Admirable Show –
I’ll tell it You –
Emily Dickinson, ”Un strop de rouă – A Dew sufficed ”
Un strop de rouă e prea deajuns
Pentru o frunză …
Și m-am gândit „E așa de vastă o soartă”!
„Viața e așa de zadarnică!”
Soarele iese la muncă,
Ziua iese la joacă,
Dar nu ca să vadă ce firav
E acel strop de rouă,
Fie răpit de-o clipă,
Fie băut de un soare
Așa, în treacăt, spre mare.
Și veșnic necunoscut …
Doar o singură zi atestă
Tragedia aceea
Îngrozitoare,
Voită de neștiutele
Căi ale Domnului,
De soarta prea repede.
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
A Dew sufficed itself –
And satisfied a Leaf
And thought „How vast a Destiny”!
„How trivial is Life!”
The Sun went out to work –
The Day went out to play –
But not again that Dew be seen
By Physiognomy –
Whether by Day abducted –
Or emptied by the Sun
Into the Sea – in passing –
Eternally unknown.
Attested to this Day
That awful Tragedy
By Transport’s instability
And Doom’s celerity.
Emily Dickinson, „De-i număr pe toți, eu cred – I reckon — when I count it all „
De-i număr pe toți, pe întâiul loc
Vin Poeții, Soarele apoi,
Mai apoi Vara, la urmă Cerul Înalt.
Cu asta, lista-i gata.
Dar, de mă-ntorc, Poeții-mi par
A le cuprinde pe toate,
Un inutil spectacol par celelalte;
Așa ca scriu – Poeții-s Totul:
Vara lor durează tot anul,
Pre cât li-i vrerea au soare,
Au răsăritul extravagant.
Iar, dacă, departe Raiu-i
Frumos, precum îl gândesc
Cei care i se închină,
N-ar fi prea greu ca harul
Să le împlinească Visul.
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
I reckon — when I count it all —
First — Poets — Then the Sun —
Then Summer — Then the Heaven of God —
And then — the List is done —
But, looking back — the First so seems
To Comprehend the Whole —
The Others look a needless Show —
So I write — Poets — All —
Their Summer — lasts a Solid Year —
They can afford a Sun
The East — would deem extravagant —
And if the Further Heaven —
Be Beautiful as they prepare
For Those who worship Them —
It is too difficult a Grace —
To justify the Dream —
Emily Dickinson, ”De ani buni plecată de acasă – I Years had been from Home”
I Years had been from Home”
De Ani buni plecată de Acasă,
Acum înaintea Ușii,
Nu îndrăzneam să intru,
Ca nu cumva vreo Față,
Nemaivăzută vreodată,
Ațintindu-mă cu privirea
Să mă întrebe cu ce problemă.
„Problema-i chiar viața pe care am lăsat-o!
A mai rămas ceva?”
M-am sprijinit pe Spaimă.
Am zăbovit cu Înainte,
Rostogolindu-se ca un Ocean
Ce mi s-ar sparge-n ureche.
Am râs prăbușita într-unRâs
Că mi-ar fi groază de-o Ușă, c-aș fi
Cuprinsă de Consternare, eu care
Nicicând mai-nainte nu tresărisem.
Cu grijă mi-am sprijinit de zăvor
Mâinile tremurânde. M-am dat în spate
Ca nu cumva să sară îngrozitoarea Ușă
Trântindu-mă la podea.
Mi-am mișcat apoi Degetele
Cu precauții de Sticlă,
Și m-am ținut de urechi, și ca un Hoț
Fugii gâfâind din Casă.
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
De Ani buni plecată de Acasă,
Acum înaintea Ușii,
Nu îndrăzneam să intru,
Ca nu cumva vreo Față,
Nemaivăzută vreodată,
Ațintindu-mă cu privirea
Să mă întrebe cu ce problemă.
„Problema-i chiar viața pe care am lăsat-o!
A mai rămas ceva?”
M-am sprijinit pe Spaimă.
Am zăbovit cu Înainte,
Rostogolindu-se ca un Ocean
Ce mi s-ar sparge-n ureche.
Am râs prăbușită într-un Râs
Că mi-ar fi groază de-o Ușă, și-aș fi
Cuprinsă de Consternare, eu care
Vreodată înainte nu tresărisem.
Cu grijă mi-am sprijinit de zăvor
Mâinile tremurânde. M-am dat în spate
Ca nu cumva să sară îngrozitoarea Ușă
Trântindu-mă la podea.
Mi-am mișcat apoi Degetele
Cu precauții de Sticlă,
Și m-am ținut de urechi și, gâfâind,
Ca un Hoț am fugit din Casă.
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
I Years had been from Home
And now before the Door
I dared not enter, lest a Face
I never saw before
Stare stolid into mine
And ask my Business there –
“My Business but a Life I left
Was such remaining there?”
I leaned opon the Awe –
I lingered with Before –
The Second like an Ocean rolled
And broke against my ear –
I laughed a crumbling Laugh
That I could fear a Door
Who Consternation compassed
And never winced before.
I fitted to the Latch
My Hand, with trembling care
Left back the awful Door should spring
And leave me in the Floor –
Then moved my Fingers off
As cautiously as Glass
And held my ears, and like a Thief
Fled gasping from the House –
Explore I years had been from Home
**
Ii va fi fost groază lui Emily să se întoarcă în casa lăsată cu ceva ani în urmă, poate cu Trecutul, dar de groază a fost și cu traducerea!
De nu mă credeți, încercați!
Emily Dickinson, ”Aici e un lăstar de creier – This is a Blossom of the Brain”
Emily Dickinson, ”Poate vrei vară!? – Would you like summer?”
Poate vrei vară!?
Încearc-o pe-a noastră.
Vrei mirodenii? Ia-le de acolo!
Suferi!? La fierbințeală-s buni fragii!
De osteneală? Plapumă de păpădie!
Ostatec! Iertare dau trandafirii!
Ai amețeli! Nu uita violetele!
Leșini! Flacoane cu aer!
Chiar și de Moarte-i un leac de zâne.
Care-o fi, domnule?
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Would you like summer?Taste of ours.
Spices? Buy here!
Ill! We have berries, for the parching!
Weary! Furlongs of down!
Peplexed! Estates of violet trouble ne’er looked on!
Captive! We bring reprieve of roses!
Fainting! Flasks of air!
Even for Death, a fairy medicine.
But, wich is it, sir?
**
Dickinson adoptă multe voci în poemele ei, unele jucăușe, altele copilărești, altele mistice, altele tragice. Aici ea este un negustor care își vinde marfa.
Are leac pentru toate bolile: condimente, fructe de pădure, cuverturi de puf, violete, trandafiri și aerul proaspăt al verii.
Poemul a fost inclus într-o scrisoare către dragul ei Samuel Bowles, care era bolnav. În scrisoare, Emily îi spune că ea, Sue și Vinnie vorbesc mereu despre sănătatea lui și îi doresc binele. (Emily, care l-a iubit, Sue care a fost foarte atrasă de el, iar Vinnie – cine știe?)
Emily Dickinson, ”„Mama” nu-și uită vreodată puii – “Mama” never forgets her birds”
„Mama” nu-și uită vreodată puii,
Chiar dacă-ntr-un alt copac
Se uită în jos la fel de des,
La fel de tandru,
Cum privea la micul ei cuib muritor,
Pe când cu grijă abilă-l țesuse:
De-ar fi să-i cadă vreo ”vrăbiuță”,
Ea ”ar zări-o” de sus.
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
“Mama” never forgets her birds –
Though in another tree.
She looks down just as often
And just as tenderly,
As when her little mortal nest
With cunning care she wove –
If either of her “sparrows fall”,
She “notices” above.
Emily Dickinson, ”Un cerb rănit face un salt în înalt. – A wounded Deer – leaps highest”
Un cerb rănit face un salt în sus,
Spune un vânător.
E numai extazul morții: apoi
Se prăbușește mut!
Din stânca lovită țâșnește apa!
Călcată în picioare, bubuie arma!
Obrazul e cel mai roșu
Exact unde ustură febra!
Iar voioșia vrea a ascunde
Acea neliniște-n care
Nimeni să nu-și dea seama
Că iese sânge din rană!
-traducere de Catalina Franco-
__________________________
A wounded Deer – leaps highest –
I’ve heard the Hunter tell –
‘Tis but the extasy of death –
And then the Brake is still!
The smitten Rock that gushes!
The trampled Steel that springs!
A Cheek is always redder
Just where the Hectic stings!
Mirth is the mail of Anguish
In which it cautious Arm,
Lest anybody spy the blood
And „you’re hurt” exclaim!
**
Căpriorul rănit, care sare mai sus ca niciodată în extazul morții, ca să cadă înapoi mut; stânca biblică lovită de Moise, din care apă țâșnește brusc; arma care trage când este călcată în picioare de cei care ar dori s-o supună; obrazul care se înroșește acolo unde febra arde cel mai tare.
Toate aceste imagini încearcă ascunderea angoasei în spatele paravanului unei bucurii exterioare, afișată doar spre a nu fi motiv de trecătoare compasiune, ori din dureroasă mândrie.
Emily Dickinson, ”Când număr semințele – When I count the seeds”
Când număr semințele
Semănate pe dedesubt
Spre a înflori când și când,
Când îi văd pe oameni
Așa de jos așezați
Spre-a fi-îngăduiți în înalt,
Când mă gândesc la grădina
– De muritori nevăzută -,
Îi culeg floarea credinței,
Evit să-i fiu albină:
La așa vară pot să renunț
Fără vreo ezitare.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
When I count the seeds
That are sown beneath –
To bloom so, bye and bye –
When I con the people
Lain so low –
To be received as high –
When I believe the garden
Mortal shall not see –
Pick by faith it’s blossom
And avoid it’s Bee,
I can spare this summer – unreluctantly.
**
O declarație de dragoste pentru viață?! Ori?!
(Trupurile ce zac în mormânt par a nu ar fi altceva decât semințe gata să înflorească în veșnica vară divină. Dar noi, muritorii, nu o putem vedea decât prin credință, nu-i culegem nectarul, așa precum albina din florile grădinilor pământești.
Dacă „vara aceasta” e vara pământească a albinei, atunci putem renunța la vara efemeră a vieții, rămânându-ne certitudinea nemuririi;
Dacă e vara promisă de credință, atunci putem renunța cu ușurință la acea vară îndepărtată și evanescentă, pentru a ne bucura de vara apropiată și concretă, care se arată fără văluri ochilor noștri.)
Emily Dickinson, ”De ani buni plecată de acasă – I Years had been from Home”
Emily Dickinson, ”Nu e nevoie să fii o odaie ca să fii bântuit – One need not be a Chamber—to be Haunted”
Nu e nevoie să fii o odaie ca să fii bântuit,
Nu-i nevoie să fii o casă.
În creier sunt încăperi mai mari
Ca spațiul material,
Mult mai sigură ca întâlnirea
În miez de noapte cu o fantomă
E confruntarea înauntru-i
C-o gazdă mult mai rece.
Mult mai sigur e-n mănăstire
Galopul fantomelor,
Decât, neînarmat, întâlnirea cu sine,
Într-un loc singuratic.
De noi înșine ascunși, în spatele nostru,
Ar trebui să ne temem mai mult.
Asasinul ascuns în odaia noastră
E mai puțin teribil.
Trupu-împrumută un revolver,
Ori bate ușa în cuie,
Privind mai sus la o alta nălucă,
Ori la mai multe.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
One need not be a Chamber—to be Haunted—
One need not be a House—
The Brain has Corridors—surpassing
Material Place—
Far safer, of a Midnight Meeting
External Ghost
Than its interior Confronting—
That Cooler Host.
Far safer, through an Abbey gallop,
The Stones a’chase—
Than Unarmed, one’s a’self encounter—
In lonesome Place—
Ourself behind ourself, concealed—
Should startle most—
Assassin hid in our Apartment
Be Horror’s least.
The Body—borrows a Revolver—
He bolts the Door—
O’erlooking a superior spectre—
Or More—
**
Ar trebui să ne temem de propriile noastre gânduri și temeri, mai degrabă decât de presupusa apariție a unei fantome ori de „asasinul ascuns în cămară”. Uită de casele bântuite sau de caii fantomatici auziți în vechile mănăstiri; adevărata teroare este în noi înșine.
Înaintea lui Freud, Emily vine cu ideea de „inconștient”, unde se afla adevăratele noastre dorințe și spaime, în mare parte ascunse nouă). Iar frica de necunoscut este una dintre cele mai puternice temeri. Demonii minții ne fac să tremurăm și ne pândesc dinăuntru.
Emily Dickinson, ”Dulce-i schimbarea, inima totuși – Crisis is sweet and yet the Heart”
Dulce-i schimbarea, inima totuși
În ce o privește
Are o zestre latentă
Necunoscută de neștiutor.
Pe cea mai falnică roză de-o întrebi
Ce încântare ar dori
O să-ți răspundă cu un suspin:
Extazul îmbobocirii.
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
Crisis is sweet and yet the Heart
Upon the hither side
Has Dowers of Prospective
Surrendered by the Tried –
Inquire of the proudest Rose
Which rapture – she preferred
And she will tell you sighing –
The transport of the Bud –
**
Privim cu nostalgie la starea de mugure, când doruri și speranțe – și nu amintiri – ne-au făcut inima să ne zboare.
_____________
Emily Dickinson, ,,Și de-aș spune că nu mai aștept? – What if I say I shall not wait?”
Și de-aș spune că nu mai aștept?
De-aș străpunge poarta de carne
Și la tine-aș veni, eliberată?
Și de m-aș feri de povara mortală
– Uite unde mă doare, – destulă!
Și libertatea mi-aș cuceri-o?
Ei să ne prindă n-ar mai putea,
De ar găsi închisori, armele de-ar ruga; –
Fără sens, e acum, pentru mine,
Ca râsul de-acum o oră,
Ca dantelele, ca un spectacol,
Ori cum cel care ieri murea!
-traducere de Catalina Franco-
_________________________________
What if I say I shall not wait?
What if I burst the fleshly gate
And pass, escaped, to thee?
What if I file this mortal off,
See where it hurt me,—that ’s enough,—
And wade in liberty?
They cannot take us any more,—
Dungeons may call, and guns implore;
Unmeaning now, to me,
As laughter was an hour ago,
Or laces, or a travelling show,
Or who died yesterday!
______________________-
Emily Dickinson, ”Un cerb rănit face un salt în înalt. – A wounded Deer – leaps highest”
Un cerb rănit face un salt în sus,
Spune un vânător.
E numai extazul morții: apoi
Se prăbușește mut!
Din stânca lovită țâșnește apa!
Călcată în picioare, bubuie arma!
Obrazul e cel mai roșu
Exact unde ustură febra!
Iar voioșia vrea a ascunde
Acea neliniște-n care
Nimeni să nu-și dea seama
Că iese sânge din rană!
-traducere de Catalina Franco-
__________________________
A wounded Deer – leaps highest –
I’ve heard the Hunter tell –
‘Tis but the extasy of death –
And then the Brake is still!
The smitten Rock that gushes!
The trampled Steel that springs!
A Cheek is always redder
Just where the Hectic stings!
Mirth is the mail of Anguish
In which it cautious Arm,
Lest anybody spy the blood
And „you’re hurt” exclaim!
**
Căpriorul rănit, care sare mai sus ca niciodată în extazul morții, ca să cadă înapoi mut; stânca biblică lovită de Moise, din care apă țâșnește brusc; arma care trage când este călcată în picioare de cei care ar dori s-o supună; obrazul care se înroșește acolo unde febra arde cel mai tare.
Toate aceste imagini încearcă ascunderea angoasei în spatele paravanului unei bucurii exterioare, afișată doar spre a nu fi motiv de trecătoare compasiune, ori din dureroasă mândrie.
__________________________
Emily Dickinson, ”„Mama” nu-și uită vreodată puii – “Mama” never forgets her birds”
„Mama” nu-și uită vreodată puii,
Chiar dacă-ntr-un alt copac
Se uită în jos la fel de des,
La fel de tandru,
Cum privea la micul ei cuib muritor,
Pe când cu grijă abilă-l țesuse:
De-ar fi să-i cadă vreo ”vrăbiuță”,
Ea ”ar zări-o” de sus.
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
“Mama” never forgets her birds –
Though in another tree.
She looks down just as often
And just as tenderly,
As when her little mortal nest
With cunning care she wove –
If either of her “sparrows fall”,
She “notices” above.
___________________
Emily Dickinson, ”Poate vrei vară!? – Would you like summer?”
Poate vrei vară!?
Încearc-o pe-a noastră.
Vrei mirodenii? Ia-le de acolo!
Suferi!? La fierbințeală-s buni fragii!
De osteneală? Plapumă de păpădie!
Ostatec! Iertare dau trandafirii!
Ai amețeli! Nu uita violetele!
Leșini! Flacoane cu aer!
Chiar și de Moarte-i un leac de zâne.
Care-o fi, domnule?
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Would you like summer?Taste of ours.
Spices? Buy here!
Ill! We have berries, for the parching!
Weary! Furlongs of down!
Peplexed! Estates of violet trouble ne’er looked on!
Captive! We bring reprieve of roses!
Fainting! Flasks of air!
Even for Death, a fairy medicine.
But, wich is it, sir?
**
Dickinson adoptă multe voci în poemele ei, unele jucăușe, altele copilărești, altele mistice, altele tragice. Aici ea este un negustor care își vinde marfa.
Are leac pentru toate bolile: condimente, fructe de pădure, cuverturi de puf, violete, trandafiri și aerul proaspăt al verii.
Poemul a fost inclus într-o scrisoare către dragul ei Samuel Bowles, care era bolnav. În scrisoare, Emily îi spune că ea, Sue și Vinnie vorbesc mereu despre sănătatea lui și îi doresc binele. (Emily, care l-a iubit, Sue care a fost foarte atrasă de el, iar Vinnie – cine știe?)
_______________
Emily Dickinson,”Ei, și ce dacă?”
Eu cred că lumea e mică,
Spaima e nesfârșită.
Suferă mulți.
Ei, și ce dacă?
Eu cred că putem muri:
Cel mai puternic avânt
Nu poate opri căderea.
Ei, și ce dacă?
Eu cred că în ceruri ceva
Cumva chiar o fi:
Noi ecuații, noi date…
Ei, și ce dacă ?
-traducere de Catalina Franco-
_________________________
I reason, Earth is short–
And Anguish–absolute–
And many hurt,
But, what of that?
I reason, we could die–
The best Vitality
Cannot excel Decay,
But, what of that?
I reason, that in Heaven–
Somehow, it will be even–
Some new Equation, given–
But, what of that?
Emily Dickinson, ”Peste gard – Over the fence”
Peste gard
Cresc căpșunile.
Peste gard,
Eu o știu, pot urca, dacă încerc!
Fructele sunt frumoase!
Dar șorțul de mi-l pătez
Cu siguranță că Dumnezeu
O să mă certe!
O, dragă, eu cred
Că de-ar fi un băiat,
El ar urca, să poată!
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Over the fence –
Strawberries – grow –
Over the fence –
I could climb – if I tried, I know –
Berries are nice!
But – if I stained my Apron –
God would certainly scold!
Oh, dear, – I guess if He were a Boy –
He’d – climb – if He could!
**
Fructul dorit. Fructul oprit.
O poezie de dragoste pentru Sue, pentru care Emily a nutrit sentimentele puternice: dragoste, frustrare, durere, dorință, amărăciune… Dacă era băiat, cine știe…
_______________________
Emily Dickinson, ”Eram o Phebe – nimic mai mult – I was a Phebe – nothing more ”
Eram o Phoebe – nimic mai mult –
O Phoebe – numai atât –
Nota micuță neobservată de alții
De mine fu pusă la locu-i.
Trăiam prea jos spre a fi căutată –
Prea timidă – ca să fi fost blamată –
O Phoebe lasă o prea mică urmă
Pe palierele faimei –
-traducere de Catalina Franco-
________________________________
I was a Phebe – nothing more –
A Phebe – nothing less –
The little note that others dropt
I fitted into place –
I dwelt too low that any seek –
Too shy, that any blame –
A Phebe makes a little print
Upon the Floors of Fame –
**
Phebe – cuvânt cu sugestii onomatopeice – desemnează o pasăre mică, răspândită în estul Statelor Unite.
O altă posibilă referință ar putea fi însă Phoebe, purtătoarea scrisorii Sfântului Pavel către Romani (16,1: „O recomand pe Phoebe, sora noastră, diaconiță a Bisericii din Cencre”), citată ca un personaj în umbră, purtătoare a ceva ce nu este al ei.
Dacă „Phebe” e micuța pasăre, comparația este cu un neînsemnat locuitor al naturii, ale cărui note sunt ascultate de puținii care știu să le înțeleagă;
dacă acceptăm sugestia biblică, imaginea este aceea a poetului care primește cuvintele de la cineva mai înalt și le face cunoscute lumii.
_________________________-
Emily Dickinson, ”Un spasm, primăvara, e mai vizibil –
A Pang is more conspicuous in Spring”
Un spasm, primăvara, e mai vizibil
Prin opoziție cu tot ce cântă:
Nu numai cu păsările, dar și cu mințile,
Chiar și cu vânturile – clipe strălucitoare
Când cel pentru care au cântat e distrus
Cui îi pasă de melodia unei păsări albastre –
De aceea Învierea avu de așteptat
Până ce Piatra a fost mutată.
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
A Pang is more conspicuous in Spring
In contrast with the things that sing
Not Birds entirely – but Minds –
And Winds – Minute Effulgencies
When what they sung for is undone
Who cares about a Blue Bird’s Tune –
Why, Resurrection had to wait
Till they had moved a Stone –
**
Raiul poate să aștepte
Pământul este plin de semnele infinite ale Renașterii Naturii. Cântecul unei păsări este o adevărată trezire, un miracol care se întâmplă în fiecare primăvară în jurul oamenilor. Învierea va trebui să aștepte înainte ca piatra Sfântului Mormânt să se deschidă pentru a le spune oamenilor că există „Învierea”!
Adevărata trezire este în Natură, Altar al VIEȚII
_______________________-
Emily Dickinson, ”Vara are două începuturi – Summer has two Beginnings”
Vara are două începuturi.
Începe o dată în iunie,
Și încă o dată-n octombrie,
Mișcându-ne din nou.
Fără tam-tam-uri, poate,
Dar mult mai îndurătoare –
Ca liniștita plecare
A unui chip dispărut
În depărtarea memoriei.
Plecată, apoi, de-a pururi –
De-a pururi – până în mai –
De-a pururi e trecător,
Afară doar pentru cei ce mor.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Summer has two Beginnings –
Beginning once in June –
Beginning in October
Affectingly again –
Without, perhaps, the Riot
But graphicer for Grace –
As finer is a going
Than a remaining Face –
Departing then – forever –
Forever – until May –
Forever is deciduous –
Except to those who die –
**
Vara ce vine in iunie și vara indiană – cea din octombrie – cu toate deosebirile dintre ele, deși anunță toamna, cu frig și întuneric, pleacă doar întru veșnica – dar trecătoarea lor reîntoarcere. Definitivă e numai vara celor ce mor.
_________________
Emily Dickinson, ”A vedea-o – To see her”
A vedea-o e o Pictură –
A auzi-o e-o Melodie –
A o cunoaște e-o Nebunie
Nevinovată ca iunie –
A n-o cunoaște-i Durere –
Iar a avea-o Prietenă –
Căldură de parcă Soarele
Ți-ar străluci în mână.
-traducere de Catalina Franco-
___________________
To see her is a Picture −
To hear her is a Tune −
To know her an Intemperance
As innocent as June −
To know her not − Affliction −
To own her for a Friend
A warmth as near as if the Sun
Were shining in your Hand.
-fragment dintr-o scrisoare adresata fratelui-
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Emily Dickinson, ”aici avem un alt cer – there is another sky”
… aici avem un alt cer,
mereu senin și drept
aici avem un alt soare,
deși e întuneric,
Austin,
nu gândi la pădurea uscată,
nu gândi la câmpia tăcută,
aici avem o mică pădure
mereu cu frunza verde,
o grădina mai luminoasă,
unde nu a fost ger vreodată,
cu flori mereu colorate,
aici aud bâzâind
albina strălucitoare,
rogu-te, fratele meu,
în grădina mea vino! …
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
there is another sky,
ever serene and fair,
and there is another sunshine,
tho’ it be darkness there –
never mind faded forests, Austin,
never mind silent fields –
here is a little forest
whose leaf is ever green –
here is a brighter garden –
where not a frost has been,
in it’s unfading flowers
I hear the bright bee hum,
prithee, my Brother,
into my garden come!
____________________
Emily Dickinson, ”Triumful e de de mai multe feluri – Triumph – may be of several kinds”
Triumful e de de mai multe feluri.
Este triumful din încăpere,
Când Moartea, bătrâna împărăteasă,
E învinsă prin cucernicie.
Este triumful minții înalte,
Când, îndelung înfruntat, Adevărul
În neclintirea-i înaintează
Spre zeul suprem – spre multitudine.
Este triumf când respingi
Momelile ispitei,
Cu-n ochi spre Raiul repudiat
Cu altul spre păcat.
Însă triumful cel mai sever
E când privim chiar în noi,
Când, goi și liberi, suntem achitați,
La Judecată Supremă.
-traducere de Catalina Franco-
____________________________
Triumph – may be of several kinds –
There’s Triumph in the Room
When that Old Imperator – Death –
By Faith – be overcome –
There’s Triumph of the finer mind
When Truth – affronted long –
Advance unmoved – to Her Supreme –
Her God – Her only Throng –
A Triumph – when Temptation’s Bribe
Be slowly handed back –
One eye upon the Heaven renounced –
And One – upon the Rack –
Severer Triumph – by Himself
Experienced – who pass
Acquitted – from that Naked Bar –
Jehovah’s Countenance –
**
Triumful credinței, triumful raționalității înaintea singurei sale divinități: intelectul, triumful in fața ispitelor de tot felul.
Dar cel mai sever triumf, cel mai acut, cel mai riguros e cel pe care îl trăim uitându-ne în noi înșine, înaintea instanței supreme.
Emily Dickinson, ”Gloria e ceva strălucitor și tragic – Glory is that bright tragic thing”
Gloria e ceva strălucitor și tragic
Pentru o clipă
Înseamnă putere
Înflăcărează un biet nume
Ce nu simțise
Vreodată soarele
Înlocuit suav
Cu uitarea.
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
Glory is that bright tragic thing
That for an instant
Means Dominion
Warms some poor name
That never felt the Sun
Gently replacing
In oblivion –
______________
Emily Dickinson, ”Picioare noi roiesc prin grădină – New feet within my garden go”
Picioare noi roiesc prin grădină.
Degete noi îmi sapă pajiștea.
Un trubadur în vârful ulmului
Își trădează singurătatea.
Noii copii se joacă-n iarbă.
Iar, dedesubt, ostenită, o nouă odihnă.
Îngândurată se întoarce primăvara,
Și, punctuală, neaua!
-traducere de Catalina Franco-
New feet within my garden go—
New fingers stir the sod—
A Troubadour upon the Elm
Betrays the solitude.
New children play upon the green—
New Weary sleep below—
And still the pensive Spring returns—
And still the punctual snow!
_____________-
Emily Dickinson, ”Fără singurătatea mea – It might be lonelier”
Fără singurătatea mea
Aș fi poate mai singură.
M-am învățat cu soarta.
Altceva – poate pacea –
Ar rupe întunericul
Și-ar umple odaia,
Prea neîncăpătoare
Spre-a-i primi Taina.
Speranța nu mă iubește:
Intrusă fiind, ar putea
Să profaneze locul durerii
Cu dulcile-i îmbieri.
Mai simplu ar fi
Să eșuez la țărm,
Decât s-ating seninul meu istm,
Spre-a muri de încântare.
-traducere de Catalina Franco-
__________________________
It might be lonelier
Without the Loneliness —
I’m so accustomed to my Fate —
Perhaps the Other — Peace —
Would interrupt the Dark —
And crowd the little Room —
Too scant — by Cubits — to contain
The Sacrament — of Him —
I am not used to Hope —
It might intrude upon —
Its sweet parade — blaspheme the place —
Ordained to Suffering —
It might be easier
To fail — with Land in Sight —
Than gain — My Blue Peninsula —
To perish — of Delight —
**
Emily cunoaște deja Singurătatea și poate că vrea altceva. Cu toate acestea, se teme că renunțarea la asta va duce la o singurătate și mai mare. Emily ar prefera să se înece cu pământul la vedere, decât să ajungă la țărm doar pentru a „pieri – de Încântare”.
Emily Dickinson, ”Să fiu uitată de tine – To be forgot by thee”
Să fiu uitată de tine
Ar depăși amintirea
Minților altora
Nu poate inima
Să uite
Dacă nu se gândește
La ce respinge
Am fost privită cândva
Și din uitare înălțată
O singură dată
Spre-a ține minte ce
Merită a fi uitat
Neînsemnata mea faimă
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
To be forgot by thee
Surpasses Memory
Of other minds
The Heart cannot forget
Unless it contemplate
What it declines
I was regarded then
Raised from oblivion
A single time
To be remembered what –
Worthy to be forgot
My low renown
**
A fi uitat înseamnă a fi fost în mintea cuiva. Cineva care ne-a făcut să ne simțim ridicați din întunericul uitării; timpul face ca amintirea sau uitarea să nu aibă sens, iar faima efemeră.
și nu merită decât să cadă înapoi în acea uitare din care a fost scăzută trecător de un sentiment sau de o privire.
Emily Dickinson, ”Noi picioare roiesc prin grădină – New feet within my garden go”
Noi picioare roiesc prin grădină.
Noi degete treiera iarba.
Un trubadur în vârful ulmului
Își trădează singurătatea.
Noii copii se joacă-n iarbă.
Iar, dedesubt, ostenită, o nouă odihnă.
Îngândurată se întoarce primăvara,
Și, punctuală, neaua!
-traducere de Catalina Franco-
___________________________
New feet within my garden go—
New fingers stir the sod—
A Troubadour upon the Elm
Betrays the solitude.
New children play upon the green—
New Weary sleep below—
And still the pensive Spring returns—
And still the punctual snow!
**
Cu decenii înainte ca TS Eliot să scrie celebrele sale versuri de deschidere din The Waste Land, în care cruzimea lui April este un rezultat direct al dezvoltării unei noi vieți care crește din „țara moartă”, Emily Dickinson pare să exprime un sentiment similar. Morții zac sub pământ și există ceva crud în faptul că viața continuă – primăvara este chiar „gânditoare”, ceea ce sugerează că posedă conștiință și știe ce face – când atât de mulți zac morți sub pământ. Emily a fost cunoscută mai mult ca grădinar decât ca poet: „New feet inside my garden go” este despre noile generații care pun piciorul în ”grădina” ei, în timp ce anotimpurile continuă să se tot rotească, amintindu-ne de legătura dintre truda omenirii (lucrarea în grădină) și ciclul vast și etern al naturii.
Emily Dickinson, ”Gloria e ceva strălucitor și tragic – Glory is that bright tragic thing”
Gloria e ceva strălucitor și tragic
Pentru o clipă
Înseamnă putere
Înflăcărează un biet nume
Ce nu simțise
Vreodată soarele
Înlocuit suav
Cu uitare.
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
Glory is that bright tragic thing
That for an instant
Means Dominion
Warms some poor name
That never felt the Sun
Gently replacing
In oblivion –
catalinafrancoblog 