Cesare Pavese,”Nocturnă – Notturno”

Colina se întunecă pe cerul limpede.

Capul tău în peisaj, abia mișcându-se,

însoțește-acel cer. Tu ești ca un nor

printre ramuri prins. În ochii tăi râde

stranietatea unui cer care nu e al tău.

De pământ și de frunze, colina închide

cu neagra-i spinare privirea ta vie,

gura ta arată ca o cută blândă săpată

între coastele depărtate. Pari că te joci

de-a colina cea mare de-a cerul senin:

ca să-mi placi, te confunzi cu fundalul antic

și-l faci mai limpede.

Dar tu trăiești altunde.

Sângele tău mângâios s-a ivit altunde.

Cuvintele tale n-au nici o atingere

cu aspra tristețe-a acestui cer.

Tu ești doar norul atât de dulce, de alb

prins într-o seară-între ramuri antice.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________________

La collina è notturna, nel cielo chiaro.

Vi s’inquadra il tuo capo, che muove appena

e accompagna quel cielo. Sei come una nube

intravista fra i rami. Ti ride negli occhi

la stranezza di un cielo che non è il tuo.

La collina di terra e di foglie chiude

con la massa nera il tuo vivo guardare,

la tua bocca ha la piega di un dolce incavo

tra le coste lontane. Sembri giocare

alla grande collina e al chiarore del cielo:

per piacermi ripeti lo sfondo antico

e lo rendi piú puro.

Ma vivi altrove.

Il tuo tenero sangue si è fatto altrove.

Le parole che dici non hanno riscontro

con la scabra tristezza di questo cielo.

Tu non sei che una nube dolcissima, bianca

impigliata una notte fra i rami antichi.