Alda Merini, ”Trecutul meu – Il mio passato”

Adesea-mi repet cu voce scăzută

c-ar trebui – când puține zile mi-au mai rămas – să trăiesc doar din amintiri.

Ceea ce a trecut

e ca și cum n-ar fi fost niciodat.

Trecutul e ca un laț ce

minții mele îi strânge gâtul

luându-i energia de-a înfrunta prezentul.

Trecutul este doar fumul

celor care nu au trăit.

Din ce am văzut deja

nu mai contează nimic.

Trecutul și viitorul

nu-s realități, ci numai efemere iluzii.

Trebuie să scap de timp

și să trăiesc prezentul,

fiindcă nu este alt timp

decât – minunată – clipa.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

Spesso ripeto sottovoce

che si deve vivere di ricordi solo

quando mi sono rimasti pochi giorni.

Quello che e passato

e come se non ci fosse mai stato.

Il passato e un laccio che

stringe la gola alla mia mente

e toglie energie per affrontare il mio presente.

Il passato e solo fumo

di chi non ha vissuto.

Quello che ho gia visto

non conta piu niente.

Il passato ed il futuro

non sono realta ma solo effimere illusioni.

Devo liberarmi del tempo

e vivere il presente giacché non esiste altro tempo

che questo meraviglioso istante.