Wisława Szymborska, ”Ziua de 16 mai.. – Dnia 16 maja …”

Una dintre acele zile
ce nu-mi mai spun nimic.
Pe unde am fost în ziua aceea,
ce am făcut – nu știu.
O crimă pe aproape de s-ar fi comis
– nu aș avea alibi.
Soarele a luminat și s-a stins
fără ca eu să știu.
Pământul s-a învârtit
și n-am amintit-o în niciun carnet.
Mi-ar fi mai ușor să gândesc
că pentru o vreme am murit,
decât să recunosc că nu-mi amintesc
nimic deși – neîntrerupt – am trăit.
La urma urmei, n-am fost o fantasmă,
am răsuflat, am mâncat,
s-a auzit
sunetul pașilor mei,
urmele de la degete
pe mânerul ușii sigur că mi-au rămas.
Oglinda mi-a reflectat imaginea.
Purtam ceva de-o anume culoare.
Desigur, m-o fi a văzut cineva.
Poate că în ziua aceea
voi fi găsit un lucru pierdut cândva.
Pe care l-am pierdut mai apoi.
Am trăit emoții, impresii.
Acum toate astea-s
puncte-între paranteze.
Unde m-am ascuns,
unde m-am îngropat –
ca truc nu-i prea rău
să mă pierd așa.
Îmi scutur memoria –
poate dintre ramuri
ceva
de ani de zile latent
s-o ridica cu un zvâcnet.
Nu.
Se pare că cer prea mult
numai pentru-o secundă.

-Traducere de Catalina Franco-
_________________________

Jedna z tych wielu dat,
kóre nie mówią mi już nic.
Dokąd w tym dniu chodziłam.
co robiłam – nie wiem.
Gdyby w pobliżu popełniono zbrodnię
– nie miałabym alibi.
Słońce błysło i zgasło
poza moją uwagą.
Ziemia się obróciła
bez wzmianki w notesie.
Lżej by mi było myśleć,
że umarłam na krótko,
niż że nic nie pamiętam,
choć żyłam bez przerwy.
Nie byłam przecież duchem,
oddychałam, jadłam,
stawiałam kroki,
które było słychać,
a ślady moich palców
musiały zostać na klamkach.
Odbijałam się w lustrze.
Miałam na sobie coś w jakimś kolorze.
Na pewno kilku ludzi mnie widziało.
Może w tym dniu
znalazłam rzecz zgubioną wczesniej.
Może zgubiłam znalezioną później.
Wypełniały mnie uczucia i wrażenia.
Teraz to wszystko
jak kropki w nawiasie.
Gdzie się zaszyłam,
Gdzie się pochowałam –
to nawet niezła sztuczka
tak samej sobie zejśc z oczu.
Potrząsam pamięcią –
może coś w jej gałęziach
uśpione od lat
poderwie się z furkotem.
Nie.
Najwyraźniej za dużo wymagam,
bo aż jednej sekundy.
________________________________________

Szymborska a primit Premiul Nobel pentru Literatură „pentru un fel de poezie care permite, cu precizie ironică, contextelor istoric și biologic să se arate în fragmente de realitate umană”. Opera sa a fost tradusă atât în multe limbi europene cat și arabă, ebraică, japoneză, chineză.