Pierluigi Cappello, ,,Rondeau”

În limba asta goală și de niciunde,
nicicând, de niciun ochi văzută-n lumină deplină,
dacă nu doar de-ai mei privind la ochii tăi cerești, –
eu mare aș numi acel ceresc al tău, –
am să învălui lumina straniei tale tăceri,
ca un izvor tăind în brazda lungă a pieptului tău;
privind la tine-n furtuna aceea din mine crescând,
fiind un șoim, de nu aș tăcea, la tine privind,
în limba asta goală și de niciunde.
În nici un alt loc, iubire, ci doar în locul acest,
eu nu ți-aș spune că dragostea este precum un cerc,
susul și dedesubtul, în rimă – cristalul și rădăcina –
și, în lumina din raza spinării tale, să strig
la lumina lunii într-o lumină aidoma cu a sa,
să strig splendoarea mâinilor tale, cu ale mele
strâns împletite, și-n jurul brațului nopții
ce se deschide-n lumină, adulmecându-te albă,
în nici un alt loc, iubire, niciunde, ci doar aici.
În nici un alt loc, ci numai aici te vreau, numai
în legănarea-n suișul și-n coborâșul cuvintelor,
numai aici ți-aș da cuvinte ca murele,
fiindcă viața în juru-ți e o furtună,
iar tu și eu – mare fermă în mijlocul furtunii -,
pletele amestecându-ne, aici, iubire,
ar fi chipul tău, și ar fi nume, mai nume
doar al tău nume, altele toate străine,
în limba asta goală și de niciunde.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Cun cheste lenghe nude e in nissun puest
nì mai viodût in lûs di nissun voli
se no dai miei cjalant i tiei celescj
jo mâr o clamarès chel to celest
tiscjel il lum dal to tasê forest
e primevere il solc lunc dal to pet;
cjalanti , inte buere di me ch’e cres
falchet sarès se no tasès cjalanti
in cheste lenghe nude e in nissun puest.
In nissun puest amôr ma nome in chest
l’amôr ti disarès ch’al è taront
l’insom e il sot ladrîs e zime in rime
e intal clarôr sul fîl da la tô schene
crît il clâr de lune clare compagne
bielece son li’ mans strentis in trece
li’ mês li’tôs e intor il braç de gnot
ch’a si davierç in lûs, nulinti, e in blanc
in nissun puest amôr ma nome in chest.
In nissun puest ma achì ti volarès
niçant adôr sul niçul des peraulis
peraulis come fraulis ti darès
che vite ator ator e je tampieste
jo e te mâr fer tal mieç da la tampieste
e messedant i tiei cui miei cjavei
amôr plui tô la muse tô e sarès
e non il to plui non, cun dut il rest forest
in cheste lenghe nude e in nissun puest.

**

Con questa lingua nuda e in nessun luogo,
né visto mai in piena luce da alcun occhio,
se non dai miei guardando i tuoi celesti,
io mare chiamerei quel tuo celeste,
castello il lume del tuo tacere straniero
e primavera il solco lungo del tuo petto;
guardandoti, nella bufera di me che cresce,
sarei falchetto se non tacessi guardandoti,
in questa lingua nuda e in nessun luogo.
In nessun luogo, amore, ma soltanto in questo,
l’amore ti direi che è come un cerchio,
il sotto e il sopra, gemma e radice in rima
e nel chiarore sul filo della tua schiena,
grido il chiaro della luna del medesimo chiarore,
bellezza sono le mani strette in una treccia,
le mie, le tue, e attorno il braccio della notte
che si apre in luce, fiutandoti, e in bianco,
in nessun luogo, amore, ma soltanto in questo.
In nessun luogo ma qui io ti vorrei,
cullandoti nel su e giù delle parole,
parole come fragole ti darei,
che la vita attorno è una tempesta,
io e te mare fermo in mezzo alla tempesta
e mescolando i tuoi con i miei capelli,
più tuo, amore, il volto tuo sarebbe,
più nome il nome tuo, con tutto il resto straniero,
in questa lingua nuda e in nessun luogo.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

– din Pierluigi Cappello, ”Rondeau – Douăzeci de variațiuni de autor”-

În acest volum, Pierluigi Cappello adună traducerile sale, rezultat al unor decenii de muncă, din autorii aleși de el: de la sonetele lui William Shakespeare la Carlos Montemayor, trecând prin Arthur Rimbaud, Vicente Aleixandre, Patrick Kavanagh și Giorgio Caproni. Douăzeci de poezii alese pentru a alcătui un itinerar personal care devine un test de turnesol al propriei poetici și, în același timp, o provocare intelectuală care testează dialectul friulan – în care și-a compus o buna parte a creației sale – în comparație cu marile limbi europene: un laborator singular de tensiune/torsionare care depășește cu mult transcrierea și devine plăcerea artizanală a achizițiilor lente și progresive.