Miguel de Unamuno, ”Sunt ochi ce privesc, sunt ochi ce visează – Hay ojos que miran, hay ojos que sueñan”

Sunt ochi ce privesc, – sunt ochi ce visează,

Sunt ochi care speră, – sunt ochi care cheamă,

Sunt ochi ce surâd – cu plăcutul lor râs,

Sunt ochi care plâng – cu al durerii plâns,

Unii înauntru – alții-n afară.

Sunt ca florile – ce pe pământ se ridică.

Însă ochii tăi verzi, Teresa mea veșnică,

Cei ce vor fi – mâna ta de iarbă,

Mă privesc, mă visează, și mă așteaptă, mă cheamă,

Îmi râd bucuroși – cu plăcutul lor râs

Cu jale mă plâng – cu al durerii plâns,

Din adânc de pământ, din pământul-de afară.

În ochii tăi m-am născut, ai tăi ochi mă creează,

În ochii tăi trăiesc eu – al sferei mele soare,

În ochii tăi mor, – casă a mea și cărare,

Ochii tăi mormântul, – ochii tăi pământul.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

Hay ojos que miran, -hay ojos que sueñan,

Hay ojos que llaman, -hay ojos que esperan,

Hay ojos que ríen -risa placentera,

Hay ojos que lloran -con llanto de pena,

Unos hacia adentro -otros hacia fuera.

Son como las flores -que cría la tierra.

Mas tus ojos verdes, -mi eterna Teresa,

Los que están haciendo -tu mano de hierba,

Me miran, me sueñan, -me llaman, me esperan,

Me ríen rientes -risa placentera,

Me lloran llorosos -con llanto de pena,

Desde tierra adentro, -desde tierra afuera.

En tus ojos nazco, -tus ojos me crean,

Vivo yo en tus ojos -el sol de mi esfera,

En tus ojos muero, -mi casa y vereda,

Tus ojos mi tumba, -tus ojos mi tierra.