– Una dintre cele trei ultime poezii ale tragicului poet Osip Mandelstam, de nu chiar ultima, din 4 mai 1937
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Osip Mandelstam, ” Și eu am fost viu”

Și eu am viețuit în viscolul părului înflorit,
Și eu am îndurat furtuna păsării dintr-un vișin,
Eram toată viața frunzelor, și toată ploaia de stele, neîngrădita putere, singură spulberând-se,
Și înspre mine toate s-au îndreptat.

Ce e încântarea aceea gravă înflorind și părăsind întruna pământul?
A fi – ce este? Ce este adevărul?
Florile se destramă și răpesc aerul,
Toate-s zbor și ciocan,
Vremea întărește, nu iartă vremea, se rupe și blândețea, și putrezește.
Este acum. Nu este.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________