-un poem împotriva lui Stalin –

Scris de Osip Mandelştam, una dintre principalele victime ale stalinismului, poet și eseist și traducător, evreu rus, unul dintre cei mai faimoși membri ai școlii poetice acmeiste. A scris o lirică neoclasică, caracterizată prin laconism, intensitatea expresiei și echilibrul versului.


– 14 ianuarie 1891, Varsovia – 27 decembrie 1938, Gulag

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Osip Mandelştam, ,, „Noi viețuim, dar țara de sub noi n-o simțim… – Мы живем, под собою не чуя страны…”






Noi viețuim, dar țara de sub noi n-o simțim,

Cuvintele nu ni se-aud nici la zece pași,

Iar unde – totuși – câteva vorbe se strâng,

Ele amintesc de munteanul de la Kremlin.


Are degete groase, grase ca viermii,

Poruncile lui izbesc ca șrapnelele,

Iar în mustață-i râd negri gândacii

Și-i strălucesc la picioare carâmbii.

În jurul lui doar slugile cu gâtul moale

Îl sfătuiesc, purtându-se ca circarii

Se miaună și scâncesc, și se scălâmbăie,

Iar el plesnește cu biciul și-i hăcuiește.

Tătucul-despot e potcovar de decrete,

Cu doar un pocnet din deget el poruncește:

Unuia glonțul in vintre, altuia-n ochi ori în frunte –

Oricare moarte-l desfată – pe el – pe deplin;

El are pieptul lat, de-adevărat osetin!

-traducere de Catalina Franco-

____________________________________

Мы живем, под собою не чуя страны,
Наши речи за десять шагов не слышны,
А где хватит на полразговорца,
Там припомнят кремлёвского горца.
Его толстые пальцы, как черви, жирны,
А слова, как пудовые гири, верны,
Тараканьи смеются усища,
И сияют его голенища.

А вокруг него сброд тонкошеих вождей,
Он играет услугами полулюдей.
Кто свистит, кто мяучит, кто хнычет,
Он один лишь бабачит и тычет,
Как подкову, кует за указом указ —
Кому в пах, кому в лоб, кому в бровь, кому в глаз.
Что ни казнь у него — то малина
И широкая грудь осетина.

1933