Cesare Pavese, ”Sufletul meu arde – Mi strugge l’anima”

Sufletul meu arde nebunește
de dorul de o femeie – vie,
din suflet și carne – s-o pot cuprinde
nestăpânit s-o cutremur să mă
înlănțui de trupul ei fremătând,
iar mai apoi în zile senine
să-i stau alături senin fără
vreun gând carnal și să-i contemplu
chipul neștiutor și suav de copilă
parcă învăluit de-o durere,
să-i ascult vocea dulce ușoară
blând susurându-mi de parcă în vis …

-traducere de Catalina Franco-
__________________________
Mi strugge l’anima perdutamente
il desiderio d’una donna viva,
spirito e carne, da poterla stringere
senza ritegno e scuoterla, avvinghiato
il mio corpo al suo sussultante,
ma poi, in altri giorni piu sereni,
starle d’accanto dolcemente, senza
piu un pensiero carnale, a contemplare
il suo viso soave di fanciulla,
ingenuo, come avvolto in un dolore
e ascoltare la sua voce leggera
parlarmi lentamente, come in sogno…