Yves Bonnefoy, „Salamandra”

III

„Privește-mă, privește-mă, am fugit!”

Sunt lângă tine, Douve, te luminez. Între noi nu mai e decât o lumină stâncoasă, un strop de umbră scăzută, mâinile noastre așteptate de umbră. Tu, Salamandră surprinsă, tu ai rămas nemișcată.

Trăind clipa când cea mai de-aproape carne se preschimbă-n cunoaștere.

-Traducere de Catalina Franco-
__________________________________
“Guardami, guardami, ho corso!”

Io ti sono vicino, Douve, ti rischiaro. Resta fra noi soltanto questo lume roccioso, questa breve ombra placata, le nostre mani che l’ombra attende. Salamandra sorpresa, tu rimani immobile.

Ormai vissuto l’istante in cui le carni più vicine si trasmutano in conoscenza.
___________________________________

III

“¡Mírame, mírame correr hasta ti!”

Estoy cerca de ti, Douve, te alumbro. No hay nada entre nosotros más que esta lámpara de piedra, este poco de quieta oscuridad, nuestras manos que la sombra espera. Te quedas sorprendida, inmóvil salamandra.

Así te quedas, tras vivir el instante en que la carne más próxima transmuta en conocimiento.
_____________________________________

III

“Regarde-moi, regarde-moi, j’ai couru!”

Je suis près de toi, Douve, je t’éclaire. Il n’y a plus entre nous que cette lampe rocailleuse, ce peu d’ombre apaisé, nos mains que l’ombre attend. Salamandre surprise, tu demeures immobile.

Ayant vécu l’instant où la chair la plus proche se mue en connaisance.