Thierry Metz, ”Omul care se înclină – L’homme qui penche”
1.
Alcoolul. Sunt aici spre-a mă
înțărca, spre-a redeveni om de apă
și ceai. Îmi închipui zilele care vin
liniștit, depărtat, dar atent.
Va trebui să omor in mine pe cineva,
Deși nu prea știu cum s-o fac.
Problema dificila aici e să nu pierd
firul. Să-l leg de ceea ce sunt, de ceea
sunt scriind.
24
Trece un om printre frunze,
nu departe de pavilion.
Se mișcă totuși încet,
atât de atent încât
nu observă că e urmat
de un copac.
38
Nu pot vorbi cu ei. Nu
în întregime pe cât aș vrea. Eu
las cuvinte-n urma cuvintelor –
dar care vin ascunse, întoarse
de la înmormântare.
Mă opresc la ceea ce scriu ca după
o lungă zi de trudă.
Fiecare cuvânt mă înăbușă.
51
Omul care se înclină se înclină
spre-a scrie, spre-a-și aminti, dacă poate,
ce era mai înclinat decât el. În
urechea mea sunt zgomotele
făcute de cineva. Și ceva la care
am renunțat.
(extrase)
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
1
C’est l’alcool. Je suis là pour me
sevrer, redevenir un homme d’eau et
de thé. J’envisage les jours qui viennent
avec tranquillité, de loin, mais attentif.
Je dois tuer quelqu’un en moi, même si
je ne sais pas trop comment m’y prendre.
Toute la question ici est de ne pas perdre
le fil. De le lier, à ce que l’on est, à ce que
je suis, écrivant.
24
Un homme marche dans les feuilles,
non loin du pavillon. Il se déplace si
lentement, avec tant de précautions
qu’il ne s’aperçoit pas qu’un arbre le
suit.
38
Je n’arrive pas à leur parler. Pas
entièrement comme je voudrais. Je
laisse des mots derrière les mots –
arrivés mais cachés, en retrait de
l’enterrement.
J’effleure ce que j’écris comme après
une longue journée de travail.
Chaque mot m’essouffle.
51
L’homme qui penche se penche
pour écrire, pour retenir, peut-être,
ce qui était plus penché que lui. Il y
a les bruits que fait quelqu’un dans
mon oreille. Et quelque chose qu’on
a laissé tomber.
(extraits)
**
Thierry Metz s-a sinucis la 16 aprilie 1997, la vârsta de 41 de ani, în spitalul în care stătea. N-a putut supraviețui fiului său, care a fost doborât de o mașină la vârsta de opt ani. Alcoolismul și sinuciderea au fost răspunsurile sale disperate la nenorocire.
Într-un limbaj de o puritate absolută, poezia sa este expresia conținută a unui om spulberat de viață, dar care a reușit să salveze cel puțin unele lucrări care se numără printre cele mai frumoase poezii franceze din secolul al XX-lea.
Premiul Voronca 1988. Premiul Froissart 1989.
**
Thierry Metz s’est suicidé le 16 avril 1997 à l’âge de 41 ans, à l’hôpital où il séjournait. Il ne pouvait survivre plus longtemps à son jeune fils, fauché par une voiture à l’âge de huit ans. L’alcoolisme et le suicide furent ses réponses désespérées au malheur.
Dans une langue d’une pureté absolue, sa poésie est l’expression contenue d’un homme fracassé par la vie, mais qui a su sauver au moins quelques oeuvres qui comptent parmi les plus belles de la poésie française du XX siecle.
Prix Voronca 1988. Prix Froissart 1989.