Shu Ting, ”Poate – Forse”

Poate spaimele noastre
nu au cititori.
Poate că drumu-i de la început greșit
și greșit fi-va poate și la sfârșit.
Poate că felinarele, pe care le-aprindem pe rând,
o să le stingă vântul pe rând.
Poate viața ne-am ars-o iluminând-o pe-a altora
și n-a mai rămas foc să ne-o încălzim și pe-a noastră.
Poate că, după ce s-or vărsa toate lacrimile,
pământul va fi mai rodnic.
Poate cântăm soarele
iar soarele ne cântă pe noi.
Poate, cu cât mai grea-i apăsarea pe umeri,
cu-atât mai înaltă-i credința.
Poate strigăm contra tuturor suferințelor,
dar despre ce ne doare numai pe noi putem doar
să tăcem.

-traducere din italiana de Catalina Franco-
______________________________
Forse le nostre ansie
non hanno lettori.
Forse la strada è sbagliata fin dall’ inizio
e sbagliata sarà anche alla fine.
Forse le lanterne, che ad una ad una accendiamo,
il vento una ad una le spegnerà.
Forse bruciamo la vita per illuminare gli altri
e non abbiamo fuoco per riscaldare noi stessi.
Forse, quando tutte la lacrime saranno versate,
la terra sarà più fertile.
Forse noi cantiamo il sole
e dal sole siamo cantati.
Forse, più grande è il peso sulle spalle,
più alta torreggia la fede.
Forse gridiamo contro tutte le sofferenze,
ma sulle personali sventure non possiamo che
tacere.