René-François Sully Prudhomme , ”La malul apei – Au bord de l’eau”

Să stăm pe malul apei care trece,
Și s-o privim trecând;

Și amândoi, când norii alunecă,
Să-i urmărim alunecând;

La orizont, pe când fumul urcă,
Să-l vezi urcând;

În preajmă să stăm, să simțim florile
Înmiresmând;

În fructul dulce, să fim albinele
Gustul-încercând;

De-ascultă păsări pădurile,
Să cântăm ascultând …

S-ascultăm sub o salcie apa
În noi murmurând;

Să nu simțim, cât visul ține,
Timpul durând;

Dar să trăim adânc o iubire
Doar adorând;

Și neatenți la cearta din lume,
În seamă nebăgând;

Și singuri și fericiți, deși e greu,
Neobosind,

În fața a tot ce trece, să ne iubim,
Nerenunțând !

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

S’asseoir tous deux au bord d’un flot qui passe,
Le voir passer ;

Tous deux, s’il glisse un nuage en l’espace,
Le voir glisser ;

A l’horizon, s’il fume un toit de chaume,
Le voir fumer ;

Aux alentours, si quelque fleur embaume,
S’en embaumer ;

Si quelque fruit, où les abeilles goûtent,
Tente, y goûter ;

Si quelque oiseau, dans les bois qui l’écoutent,
Chante, écouter…

Entendre au pied du saule où l’eau murmure
L’eau murmurer ;

Ne pas sentir, tant que ce rêve dure,
Le temps durer ;

Mais n’apportant de passion profonde
Qu’à s’adorer ;

Sans nul souci des querelles du monde,
Les ignorer ;

Et seuls, heureux devant tout ce qui lasse,
Sans se lasser,

Sentir l’amour, devant tout ce qui passe,
Ne point passer !