Konstantinos Kavafis, ,,Orașul – La città”

Spuneai: „Mă voi duce pe alt pământ, pe o altă mare.
Va fi un oraș mai bun ca acesta.
Fiecare stradanie a mea e o condamnare;
iar inima mea-i îngropată ca a unui mort.
În acest haos, cât va face față mintea?
Oriunde caut cu ochii, oriunde mă uit
Văd negrele dărâmături ale vieții mele aici
unde, ruinat și distrus, am petrecut un amar de ani, ”.

Nu vei găsi noi pământuri, nu vei găsi alte mări.
Orașul te va urma. Te vei întoarce
pe aceleași străzi. În aceleași cvartale vei îmbătrâni;
și vei vărui chiar în aceste case.
Vei ajunge mereu în acest oraș. La alte locuri
nu nădăjdui –
pentru tine nu este navă, nu e vreo altă cale.
Cum ți-ai distrus tu viața aici
în acest colț, așa ai pierdut-o în lumea toată.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
Dicesti: «Andrò in un’altra terra, su un altro mare.
Ci sarà una città meglio di questa.
Ogni mio sforzo è una condanna scritta;
e il mio cuore è sepolto come un morto.
In questo marasma quanto durerà la mente?
Ovunque giro l’occhio, ovunque guardo
vedo le nere macerie della mia vita, qui
dove tanti anni ho trascorso, distrutto e rovinato».

Non troverai nuove terre, non troverai altri mari.
Ti verrà dietro la città. Per le stesse strade
girerai. Negli stessi quartieri invecchierai;
e in queste stesse case imbiancherai.
Finirai sempre in questa città. Verso altri luoghi – non sperare –
non c’è nave per te, non c’è altra via.
Come hai distrutto la tua vita qui
in questo cantuccio, nel mondo intero l’hai perduta.