Julio Cortàzar, ,,Câștiguri și pierderi – Ganancias y pérdidas”

Am început să mint iar cu grație,
Mă înclin respectuos oglinzii
care-mi arată gâtul, cravata.
Mi-închipui că-s domnul acela ce iese
în fiece zi la nouă.
Zeii au murit unul câte unul în filele
lungi de carton și hârtie.
Și nu-mi lipsește nimic.
Și nu-mi e dor nici de tine.
Simt doar un gol, însă e ușor:
o tobă:
cu piele pe ambele laturi.
Uneori te întorci după amiaza când eu citesc
lucruri liniștitoare,
buletine informative despre
dolar și liră, ori dezbaterile
de la al ONU.
Îmi pare
că prin păru-meu îți treci mâna.
Nu, nu-mi lipsești!
Doar de câteva clipe mi-e dor dintr-o dată
și-aș vrea din nou să le caut:
surâsul
de bucurie, animăluțul acela tainic
nu mai trăiește acum pe buzele mele.

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________


Vuelvo a mentir con gracia,
me inclino respetuoso ante el espejo
que refleja mi cuello y mi corbata.
Creo que soy ese señor que sale
todos los días a las nueve.
Los dioses están muertos uno a uno en largas filas
de papel y cartón.
No extraño nada, ni siquiera a ti
te extraño. Siento un hueco, pero es fácil
un tambor: piel a los dos lados.
A veces vuelves en la tarde, cuando leo
cosas que tranquilizan: boletines,
el dólar y la libra, los debates
de Naciones Unidas. Me parece
que tu mano me peina. ¡No te extraño!
Sólo cosas menudas de repente me faltan
y quisiera buscarlas: el contento,
y la sonrisa, ese animalito furtivo
que ya no vive entre mis labios.