Ne-au învățat totul, dar nu ne-au învățat nici măcar un cuvânt despre sufletul nostru. Ignoranța despre noi înșine este practic totală.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu, moartea este teribilă, nimeni nu știe ce urmează.
Nu cred in ceea ce spune Isus, că în casa tatălui său este loc pentru mulți. Cât despre restul, nu, mulțumesc. Dacă în sfârșit am reușit să ies din casa tatălui meu, nu am chef să mă mut cu cineva care probabil este și mai rău. Moartea este o oroare fără soluție, nu pentru că este dureroasă, ci pentru că este plină de vise urâte din care nu te poți trezi. Indiferent de orice, trebuie să vă celebrați slujba. Este important pentru credincioși, este și mai important pentru tine. Dacă pentru Dumnezeu contează, vom vedea. Dacă nu există alt zeu în afară de speranța ta, este important și pentru Dumnezeu. Să facem liniștie și să ascultăm: vocile se mișcă în linii curbe dulci, furtuna urlă. Nu există lumină stradală care să anuleze lumina incertă, moartă a zilei, care se estompează din ce în ce mai repede. Cântecul ne pătrunde în suflet, fețele devin confuze. Timpul a trecut, acum suntem închiși într-o lume care există mereu și este mereu aproape de noi. Tot ce ne trebuie este un madrigal, o furtună de zăpadă și un oraș cufundat în întuneric pentru a fi înconjurat de un spațiu cunoscut, deși ne imaginăm că este inaccesibil. În fiecare zi, în munca noastră, ne jucăm cu timpul: lungim, scurtăm, desființăm. Desigur, acest lucru se întâmplă fără ca noi să dedicăm un singur gând fenomenului. Timpul este fragil, o structură superficială, acum dispare complet. Singurul talent pe care îl am este să iubesc acea lume mică închisă între zidurile groase ale acestei clădiri și mai presus de toate îmi plac oamenii care trăiesc aici în această lume mică. In afara ei există lumea mare și uneori se întâmplă ca lumea mică să fie capabilă să oglindească lumea mare atât de mult încât o înțelegem ceva mai bine. Oricum reușim să oferim tuturor celor care vin aici șansa, pentru câteva minute, pentru câteva secunde, să uite de lumea grea care este acolo. Teatrul nostru este un mic spațiu format din disciplină, conștiință, ordine și dragoste. Avem măști în loc de fețe, isterie în loc de sentimente, rușine și vinovăție în loc de blândețe și îngăduință. Suntem doar niște analfabeți din punct de vedere sentimental. Ne-au învățat totul, dar nu ne-au învățat nici măcar un cuvânt despre sufletul nostru. Ignoranța despre noi înșine este practic totală.
Ingmar Bergman, ,,Lanterna magica”
____________________
-traducerea de Catalina Francu-