Fernando Pessoa, ”Se numește tristețe – Deve chamar-se tristeza”

Se va fi numind tristețe
Ceva ce nu știu ce este
Neliniștește dar nu mă surprinde
Nostalgia pe care n-o vreau.

Da, tristețe – însă anume
Cea din știință ivită
Că în depărtare este o stea
Că nu pot s-o am aproape.

Orice ar fi, asta e tot ce am.
Tot ce am e doar acest tot.
Și las să cadă praful ce-l iau
Din mâinile mele pline de praf ..

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Deve chamar-se tristeza
Isto que não sei que seja
Que me inquieta sem surpresa,
Saudade que não deseja.

Sim, tristeza — mas aquela
Que nasce de conhecer
Que ao longe está uma estrela
E ao perto está não a ter.

Seja o que for, é o que tenho.
Tudo mais é tudo só.
E eu deixo ir o pó que apanho
De entre as mãos ricas de pó..