Dylan Thomas, ,, Dealul ferigilor – Fern Hill”

Când eram tânăr și simplu sub crengi de măr,
La casa plină de cântec și fericit că iarba e verde,
Sub noaptea deasupra văii strălucitoare de stele,
Timpul mă îngăduia să mă bucur, și auriu
Să mă înalț sub glorioasa împlinire a ochilor lui,
Și, venerat printre care cu fân, să fiu prințul cetății cu mere,
Și, pentru o vreme, eu – domn al pomilor și al frunzelor -,
Să mă cobor pe calea cu margarete și orz,
Sub luminile vântului, de-a lung de râuri în jos.

Și cum eram verde și nepăsător, și faimos prin hambare,
În fericirea ogrăzii cântând, pentru că ferma era acasă,
Sub soarele care e tânăr numai o singura dată,
Timpul răbdător mi-îngăduindu-mi a mă juca și, prin harul
Însemnelor sale, să fiu verde și auriu,
Și eram verde și auriu, și vânător și păstor,
Din corn îmi cântau vițeii, limpede, rece la mine
Lătrau vulpile de pe coline
Și încet și dulce suna Sabatul
În pietricelele râului sacru.

Câtă vreme soarele alerga, era totul fermecător, și
Fânul înalt cât casa, și melodiile din hogeag, și aerul
Încântător ca niște jocuri de ape,
Și focul verde ca iarba.
Iar noaptea, sub stelele simple,
Pe când în somn călăream, acasă veneau cucuvelele,
Și pe sub luna mare, și printre grânare, eu auzeam
Fâlfâind fericitele mierle, pe lângă care de fân,
Iar, în întuneric, caii ca fulgerul.


Și apoi trezirea, și ferma s-a întors, ca un vagabond
Alb de rouă, și-întoarcerea, cu cocoșul pe umăr: totul,
Toate erau strălucire, era Adam și fecioară,
Cerul s-a îngroșat iar
Soarele rotund s-a născut chiar în ziua aceea.
Așa trebuie să fi fost, de îndată ce s-a creat lumina, în primul
Spațiu care se învârte, cu caii fermecați ieșind înfierbântați
Nechezând din hambarul verde
Spre câmpiile laudei.



Și venerat printre vulpi și fazani la casa fericită,
Sub norii noi, și bucuros precât mă ținea inima,
Sub soarele ce răsărea pentru totdeauna,
Căile mele cu nepăsare le străbăteam,
Poftele mele alergau printre căpițele nalte cât casa
Și de nimic nu-mi păsa, în avântu-mi de cer albastru,
Că timpu-mi lăsa, in cotitura-i melodioasă, numai
Câteva cântece de dimineață, mai înainte
Să mă urmeze din har copiii verzi de aur,

Și nu-mi păsa, în zilele albe de miel, că timpul m-ar fi adus
În podul cu rândunele, plin până la umbra mâinilor mele,
Sub luna mereu răsărind,
Și nici că în somn călărind
L-aș fi auzit zburând la un loc cu înaltele pajiști,
Ori că m-aș fi trezit plecat de la fermă de pe pământul fără copii.
O, când eram tânăr și simplu și îngăduit de puterea lui,
Timpul m-ar fi păstrat verde și muritor,
Chiar dacă-n lanțuri cântam, ca marea.

-traducere de Catalina Franco-
________________________
Now as I was young and easy under the apple boughs
About the lilting house and happy as the grass was green,
The night above the dingle starry,
Time let me hail and climb
Golden in the heydays of his eyes,
And honoured among wagons I was prince of the apple towns
And once below a time I lordly had the trees and leaves
Trail with daisies and barley
Down the rivers of the windfall light.

And as I was green and carefree, famous among the barns
About the happy yard and singing as the farm was home,
In the sun that is young once only,
Time let me play and be
Golden in the mercy of his means,
And green and golden I was huntsman and herdsman, the calves
Sang to my horn, the foxes on the hills barked clear and cold,
And the sabbath rang slowly
In the pebbles of the holy streams.

All the sun long it was running, it was lovely, the hay
Fields high as the house, the tunes from the chimneys, it was air
And playing, lovely and watery
And fire green as grass.
And nightly under the simple stars
As I rode to sleep the owls were bearing the farm away,
All the moon long I heard, blessed among stables, the nightjars
Flying with the ricks, and the horses
Flashing into the dark.

And then to awake, and the farm, like a wanderer white
With the dew, come back, the cock on his shoulder: it was all
Shining, it was Adam and maiden,
The sky gathered again
And the sun grew round that very day.
So it must have been after the birth of the simple light
In the first, spinning place, the spellbound horses walking warm
Out of the whinnying green stable
On to the fields of praise.

And honoured among foxes and pheasants by the gay house
Under the new made clouds and happy as the heart was long,
In the sun born over and over,
I ran my heedless ways,
My wishes raced through the house high hay
And nothing I cared, at my sky blue trades, that time allows
In all his tuneful turning so few and such morning songs
Before the children green and golden
Follow him out of grace,

Nothing I cared, in the lamb white days, that time would take me
Up to the swallow thronged loft by the shadow of my hand,
In the moon that is always rising,
Nor that riding to sleep
I should hear him fly with the high fields
And wake to the farm forever fled from the childless land.
Oh as I was young and easy in the mercy of his means,
Time held me green and dying
Though I sang in my chains like the sea.