Charles Baudelaire, ,,L’Héautontimorouménos”

Fără mânie te voi lovi,
Și fără ură, ca măcelarul,
Așa cum Moise în stânca lui!
Voi face ca pleoapele tale

Să-mi potopească Sahara,
Cu șuvoaiele suferinței.
Iar, de nădejde, dorințele-mi
Or să înoate pe lacrimi amare

Și vor pluti ca o navă în larg,
Și, îmbătate de inima mea,
Iubitele tale suspine vor răsuna
Precum tamburele la asalt!

Nu-s oare eu acel fals acord
În simfonia celestială,
Care mă zgârie și mă sfâșie,
Grație a Ironiei vorace?

E chiar vocea mea acel țipăt!
Chiar sângele meu e neagra otravă!
Însumi eu sunt oglinda sinistră
În care se admiră o harpie.

Sunt și cuțitul și sunt și rana!
Sunt și obrazul și sunt și palma!
Și-mi sunt și carnea și roata,
Și-mi sunt și călăul și victima!

Eu sunt vampirul din inima mea,
—Acel ilustru abandonat.
Râsului veșnic sunt condamnat,
Nici măcar să surâd n-aș putea!

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________

Je te frapperai sans colère
Et sans haine, comme un boucher,
Comme Moïse le rocher !
Et je ferai de ta paupière,

Pour abreuver mon Saharah,
Jaillir les eaux de la souffrance.
Mon désir gonflé d’espérance
Sur tes pleurs salés nagera

Comme un vaisseau qui prend le large,
Et dans mon cœur qu’ils soûleront
Tes chers sanglots retentiront
Comme un tambour qui bat la charge !

Ne suis-je pas un faux accord
Dans la divine symphonie,
Grâce à la vorace Ironie
Qui me secoue et qui me mord ?

Elle est dans ma voix, la criarde !
C’est tout mon sang, ce poison noir !
Je suis le sinistre miroir
Où la mégère se regarde.

Je suis la plaie et le couteau !
Je suis le soufflet et la joue !
Je suis les membres et la roue,
Et la victime et le bourreau !

Je suis de mon cœur le vampire,
— Un de ces grands abandonnés
Au rire éternel condamnés,
Et qui ne peuvent plus sourire !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Un titlu luat dintr-o comedie în latină, care înseamnă ,,Cel ce se chinuie”, o lucrare scrisă de Publius Terentius Afro. Aici, în poemul lui Baudelaire, este asociat cu ipostaza demoniacă a ființei care suferă cu placere și se hrănește din propria suferință.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~