Carol Ann Duffy, ”Mireasa lui Pygmalion – Pygmalion’s Bride ”

Rece eram, ca neaua, ca fildeșul.
Am crezut că n-o să m-atingă,
Dar s-a întâmplat.
Mi-a sărutat buzele ca de piatră.
Am stat nemișcată
De parcă muream.
A perseverat.
Mi-a atins ochii de marmură.
Vorbindu-mi despre
Îndrăgostiri contondente, de ce făcuse și cum.
Cuvintele lui erau teribile.
Urechile mele – parcă sculptate în
Piatră surdă, cochilii.
Auzeam marea.
L-am înecat.
L-am auzit cum striga.
Mi-a adus cadouri, pietricele lucioase,
Mici zdrăngănele.
Nici măcar n-am clipit,
Am amuțit.
Mi-a adus perle inele coliere.
Le socotea copilării.
M-a bâjbâit cu mâini lipicioase.
Nu m-am retras.
O făceam pe statuia, tăcută!
Și-a afundat degetele în carnea mea,
A stors, a apăsat.
Nici n-am mișcat.
Căuta semne,
Inimi albastre,
Steluțe sinilii,
Sumbre indicii.
Unghiile lui se făcuseră gheare.
N-am arătat vreo cicatrice vreo o zgârietură.
M-a împins peste perne,
Am căscat. Toată noaptea.
Mi-era inima gheață, sticlă.
Vocea-i era de pietriș, răgușită.
Vorbea când negru, când alb.
Așa c-am schimbat tactica,
M-am înfierbântat
Ca ceara de lumânare,
Răspunsei la săruturi,
Eram maleabilă, moale
Am început a geme,
Eram fierbinte, sălbatică,
M-am arcuit, m-am înlănțuit, l-am stârnit.
M-am rugat pentr-un fiu
Și-n punctul culminant
Am urlat ca și cum toată scena
Ar fi fost invadată.
Și de atunci pur și simplu
Nu l-am mai văzut.

-traducere de Catalina Franco-
________________________

Cold, I was, like snow, like ivory.
I thought He will not touch me,
But he did
He kissed my stone-cool lips.
I lay still
As though I’d died.
He stayed.
He thumbed my marble eyes.
He spoke –
Blunt endearments, what he’d do and how.
His words were terrible.
My ears were sculpture
Stone-deaf, shells.
I heard the sea.
I drowned him out.
I heard him shout.
He brought me presents, polished pebbles,
little bells.
I didn’t blink,
Was dumb.
He brought me pearls and necklaces and rings.
He called them girly things.
He ran his clammy hands along my limbs.
I didn’t shrink,
Played statue, shtum.
He let his fingers sink into my flesh,
He squeezed, he pressed.
I would not bruise.
He looked for marks,
For purple hearts,
For inky stars, for smudgy clues.
His nails were claws.
I showed no scratch, no scrape, no scar.
He propped me up on pillows,
Jawed all night.
My heart was ice, was glass.
His voice was gravel, hoarse.
He talked white black.
So I changed tack,
Grew warm, like candle wax,
Kissed back,
Was soft, was pliable,
Began to moan,
Got hot, got wild,
Arched, coiled, writhed,
Begged for his child,
And at the climax
Screamed my head off –
All an act
And haven’t seen him since.
Simple as that.